Bucurie duhovnicească într-o comunitate prahoveană

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a târnosit astăzi, 27 septembrie 2026, biserica Parohiei „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, „Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași” și „Sfântul Cuvios Arsenie de la Prislop” din localitatea Apostolache, județul Prahova, din cadrul Protoieriei Urlați.

Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Au participat numeroși credincioși din parohie și din localitățile învecinate. La finalul Sfintei Liturghii, ierarhul a oferit, din partea Întâistătătorului Bisericii noastre, mai multe distincții de vrednicie persoanelor care s-au remarcat prin activitatea de sprijinire și înfrumusețare a sfântului lăcaș.

În omilia rostită la momentul rânduit, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor le-a vorbit celor prezenți despre semnificația duhovnicească a pescuirii minunate și despre chemarea Apostolilor la urmarea lui Hristos: „Evangheliile care s-au citit astăzi ne amintesc două minuni. Una s-a petrecut la începutul activității mântuitoare a Domnului, iar alta după Învierea Lui. Amândouă au un rod bogat, dar au semnificații diferite. Din Evanghelia de astăzi învățăm câteva lucruri deosebit de importante. În primul rând, chemarea pe care Mântuitorul a făcut-o primilor ucenici, urmaţi de alți opt oameni care aveau să întregească numărul celor doisprezece. Și ne întrebăm: de ce ucenici, de ce discipoli ai unui Învățător care deja avea un renume în vremea respectivă? Ne spune Evanghelistul Luca că, înainte de a-i chema pe acești tineri să-L urmeze, mulțimi de oameni se aflau pe malul lacului, ceea ce înseamnă că Îl urmăreau pe Mântuitorul, Care și cu alte prilejuri le vorbise despre Împărăția cerurilor. De această dată, Evanghelistul nu amintește ceea ce a vorbit Mântuitorul. Alte cuvântări, alte întâlniri, alte momente importante sunt consemnate. Știm că, odată, Mântuitorul a stat împreună cu mulțimi de oameni, cu 5.000 de bărbați, în afară de femei și de copii, de dimineață până seara. Când Mântuitorul vorbea, timpul trecea ca și cum ar fi fost doar câteva clipe. Așa au trecut zilele și ceasurile, atunci și altădată. Ne spune Evanghelia că, după adresarea chemării către cei patru amintiți, către Simon și Andrei, către Ioan și Iacob, aceștia, lăsând toate, au pornit după Mântuitorul. Ne spune unul dintre Părinții Bisericii că Petru niciodată nu a mai avut un asemenea rod bogat. Ei se mulțumeau cu câțiva pești pentru familia lor și, eventual, câțiva îi vindeau pentru a avea cu ce să-și ducă zilele. Niciodată n-au avut un asemenea rod bogat, ceea ce ne arată că apropierea de Dumnezeu aduce o asemenea binecuvântare. Ne spune Evanghelia că, lăsând toate, I-au urmat Mântuitorului. Nu s-au mai întors înapoi. Altădată ni se vorbește despre un om din vremea profetului Ilie, cu numele Elisei, care a cerut răgazul de a se întoarce să-și vadă părintele, tatăl său, care era bătrân și bolnav. Și s-a întors. Dar aceștia au lăsat toate din acea clipă și L-au urmat pe Domnul până la capăt. Semnificația acestei chemări, dar și urmarea Mântuitorului de către primii patru ucenici, anunța rodul bogat de mai târziu al propovăduirii lor”.

În continuare, ierarhul a vorbit despre corabie ca simbol al Bisericii, care înaintează printre valurile potrivnice ale lumii: „Mai învățăm din Evanghelia de astăzi că luntrea aceea, corăbioara, sau cele două corăbii care erau lângă țărm au devenit de timpuriu simbolul Bisericii. Biserica este asemănată cu o corabie care merge printre valuri, adeseori potrivnice. Iar primele veacuri creștine ne dau mărturie că, în locurile unde se adunau creștinii, la mormintele lor și chiar în anumite zone publice unde creștinii aveau o anumită influență, era întâlnit peștele ca simbol al creștinătății, dar și corabia. E drept, corabia mai puțin, mai mult peștele, întrucât peștele, în limba greacă, adună cele mai importante cuvinte ale credinței noastre: «IHTIS», adică «Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii». Și acest simbol, fie că a fost peștele, corabia și, mai târziu, crucea, avea să-i însoțească pe creștini într-o perioadă de mari persecuții. Corabia care este Biserica ne poate duce pe toți în Împărăția cerurilor”.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a oferit, din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, părintelui paroh Iulian Micu rangul de iconom stavrofor în semn de apreciere pentru întreaga activitate pastoral-misionară desfășurată în mijlocul comunității. Totodată, ierarhul i-a conferit Ordinul Mitropolitan „Sfântul Ierarh Neofit Cretanul”, pentru mireni, lui Mihai Bratu, primarul comunei Apostolache.

În încheiere, părintele paroh Iulian Micu a transmis un cuvânt de mulțumire Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru purtarea de grijă arătată comunității și i-a mulțumit Preasfinţitului Părinte Timotei Prahoveanul pentru săvârșirea slujbei de sfințire a bisericii și a Sfintei Liturghii, precum și pentru bogatul cuvânt de învățătură.