Bucurie şi mulţumire pentru darurile revărsate din lucrarea Patriarhului României
Preafericirea Voastră,
Suntem adunaţi aici întru bucurie să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru darul pe care l-a făcut Bisericii noastre, în persoana Preafericirii Voastre, aducându-Vă pe lume spre a primi misiunea de a fi Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române.
Conotaţia deosebită a acestui moment aniversar este dată şi de transformarea bucuriei obişnuite în bucurie duhovnicească, slujind încă de la primele ore ale dimineţii Sfânta Liturghie, slujba de mulţumire prin excelenţă adusă lui Dumnezeu, iar acum, participând cu toţii la slujba de Te Deum, am adus împreună-mulţumire lui Dumnezeu pentru cele realizate de Preafericirea Voastră în cei 62 de ani de viaţă. Mulţumirea noastră se împleteşte cu cererea, căci la acest moment Îl rugăm pe Dumnezeu să-l ajute pe Părintele nostru în continuare în marea lucrare a Bisericii la care a fost chemat, lucrare ce-i este pusă înainte. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru darurile pe care le vedem în lucrarea Preafericirii Voastre, aceea de a-L face tot mai cunoscut pe Hristos neamului nostru românesc, pentru ca El să-i fie şi sare şi lumină, şi cale şi adevăr, şi viaţă şi aluat care dospeşte toată frământătura.
Prin definiţie, sărbătoare înseamnă în primul rând bucurie şi comuniune cu o persoană deosebită, care poate fi, pentru noi creştinii, ori un sfânt, ori un ostenitor din Biserica luptătoare. Şi cum viaţa omului, la moment aniversar, nu se măsoară atât în ani, cât se măsoară în fapte, putem spune, fără să greşim, că realizările Preafericirii Voastre depăşesc cu mult numărul anilor de activitate, toate făcându-le având ca pildă Cuvântul lui Dumnezeu: „Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi“. Ziua aceasta este un moment care ne uneşte, un moment de comuniune frăţească ce sporeşte râvna de a continua să mergem pe drumul spre ţelul nostru final, comuniunea cu Dumnezeu şi creşterea bunăstării Bisericii, atât în plan duhovnicesc, cât şi în plan material, pentru ca toţi să ne bucurăm întru slava veşnică a Preasfintei Treimi.
Crescut în duhul celei mai autentice credinţe creştine şi desăvârşindu-Vă sub îndrumarea celor doi mari reprezentanţi ai teologiei şi spiritualităţii Ortodoxiei româneşti, părintele profesor Dumitru Stăniloae şi părintele arhimandrit Cleopa Ilie, Preafericirea Voastră sunteţi un exemplu de muncă susţinută, de dăruire, de coordonare şi îndrumare, dovedind vitalitate şi râvnă ce ar putea lesne uimi pe cei cu mult mai tineri.
Ne aducem aminte că Preafericirea Voastră sunteţi de 26 de ani monah, de 23 de ani Mitropolit şi de şase ani Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. În tot acest timp aţi deţinut şi deţineţi mai multe demnităţi şi onoruri, între care aceea de membru titular al Academiei Internaţionale de Ştiinţe Religioase de la Bruxelles, şi aţi obţinut mai multe titluri şi distincţii atât în ţară, cât şi peste hotare. De asemenea, sunteţi Doctor Honoris Causa a mai multe universităţi. Preafericirea Voastră aţi fondat mai multe publicaţii şi aţi participat la peste 150 de simpozioane, congrese, conferinţe, colocvii şi întruniri naţionale şi internaţionale, fiind, de asemenea, autorul mai multor prestigioase volume de scrieri. Aţi publicat peste 1.500 de articole, studii, cuvântări şi prefeţe atât în română, cât şi în limbile franceză, engleză şi germană.
Preafericirea Voastră V-aţi remarcat, în activitatea de până acum, ca fondator de instituţii, publicaţii, organizator de simpozioane, colocvii, congrese şi expoziţii, precum şi iniţiator, sprijinitor şi coordonator a numeroase programe sociale, culturale şi educative. Aţi înfiinţat şi susţinut mai multe instituţii de învăţământ teologic, mai multe asociaţii social-filantropice şi centre cultural-pastorale.
Arătând, de asemenea, o grijă deosebită pentru monahism, Preafericirea Voastră aţi realizat, pe de o parte, ca numărul mănăstirilor şi schiturilor să crească considerabil, iar pe de altă parte, calitatea duhovnicească şi organizatorică a acestora să fie îmbunătăţită. În timpul arhipăstoririi Preafericirii Voastre au fost canonizaţi mai mulţi sfinţi români, au fost înfiinţate sau reactivate eparhii, iar mai multe episcopii istorice din ţară au fost ridicate la rangul de arhiepiscopie. Tot Preafericirea Voastră aţi pus şi bazele primului Centru de presă al Bisericii Ortodoxe Române, BASILICA, în cadrul căruia funcţionează Radio TRINITAS, TRINITAS TV, „Ziarul Lumina“, Agenţia de ştiri BASILICA şi Biroul de presă al Patriarhiei Române. Cu purtarea de grijă a Preafericirii Voastre s-au făcut toate demersurile pentru demararea lucrărilor de construire a Catedralei Mântuirii Neamului, lucrări care au atins în prezent cota zero.
După cum aţi afirmat odată chiar Preafericirea Voastră, că „darul naşterii de copii în lume este un dar nu numai pentru lumea aceasta, ci este un dar şi pentru Împărăţia cerurilor, căci copiii care sunt crescuţi în credinţă şi se mântuiesc devin cetăţeni ai Raiului, cetăţeni ai Împărăţiei cerurilor. Cuiva care i se dă naştere în lumea aceasta pământească i se dăruieşte şi vocaţia de a participa la viaţa şi iubirea veşnică a Sfintei Treimi, în Împărăţia cerurilor“, se constată că aceste cuvinte se împlinesc cu prisosinţă în viaţa şi activitatea Preafericirii Voastre, întrucât Vă străduiţi ca părinte spiritual al întregului popor să creşteţi şi să îndrumaţi pe calea desăvârşirii pe toţi fiii lui. Demnitatea de Patriarh la care aţi fost chemat înseamnă o legătură aparte cu Dumnezeu, care reclamă responsabilitatea muncii şi a rugăciunii, cu timp şi fără timp, pentru binele, propăşirea şi mântuirea poporului român binecredincios, pentru demnitatea lui creştină.
Deşi sunteţi o prezenţă vie în viaţa culturală, socială, didactică şi pastorală, în tot ceea ce aţi făcut până acum, Preafericirea Voastră aţi reuşit să Vă dăruiţi în întregime monahismului şi slujirii Bisericii lui Hristos. Întreaga viaţă a Preafericirii Voastre aţi închinat-o slujirii Mântuitorului Iisus Hristos, Bisericii sale, neamului românesc şi semenilor. Cuvântul măsurat al Preafericirii Voastre, întotdeauna încărcat de un conţinut duhovnicesc uimitor, vine cu greutate şi prestigiu să lumineze nu numai bunul mers al poporului nostru, ci mereu deschide şi noi perspective spre o înţelegere tot mai profundă a Cuvântului lui Dumnezeu spre dobândirea vieţii veşnice.
La acest moment aniversar, Vă asigurăm de întreaga noastră dragoste şi consideraţie, precum şi de sprijinul nostru în continuarea tuturor acestor lucrări iniţiate de Preafericirea Voastră. Desigur, îndeobşte contemporaneitatea nu preţuieşte la dreapta lor valoare faptele omeneşti. Este şi firesc să se întâmple astfel, fiindcă pentru dreapta judecată şi preţuire a acestora este necesară o anumită perspectivă istorică. Totuşi, sunt şi fapte ale căror mărime şi trăinicie se vădesc grabnic şi fără echivoc, fiindcă sunt săvârşite pe temeiul unei lucide cunoaşteri a realităţii date, a necesităţii imediate şi pe profetica viziune a scopului celui mai înalt. Asemenea fapte sunt ale Preafericirii Voastre. De aceea ele vor intra, cu toată strălucirea lor, în istoria neamului, dacă nu au şi intrat deja.
Pentru dragostea părintească cu care ştiţi să ne înconjuraţi de fiecare dată, pentru dăruirea cu care ne responsabilizaţi pe fiecare dintre noi, Vă urăm, Preafericirea Voastră, multă sănătate, putere în lucrarea de a consolida structura sufletească a neamului nostru şi de a întări unitatea Bisericii noastre, întru mulţi, binecuvântaţi şi rodnici ani! La mulţi şi buni ani, Preafericite Părinte Patriarh!
Cuvântul Preasfinţitului Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, rostit după slujba de Te Deum oficiată în Catedrala patriarhală cu prilejul împlinirii a 62 de ani de viaţă ai Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, luni, 22 iulie 2013