Călătorie în lumea poveştilor

După o zi lungă de joacă, Ana, îmbrăcată în pijămăluţe, se duce în camera ei, cu Moş Ene pe la gene, care i-a închis ochişorii destul de repede. Fetiţa auzi foşnetul pădurii, glasul frunzelor din „Pădurea Poveştilor“. O zână bună venise să o ia în lumea basmelor.

Cuprinsă de bucurie, călare pe aripile gândului, zburând sus de tot, s-a oprit la Scufiţa Roşie, care a însoţit-o până la Bunicuţa. Ana a salutat-o pe Bunicuţa respectuos, cum învăţase la şcoală, apoi se aşeză pe pat, lângă bătrână. Ana o întrebă: -Bunicuţo, eşti bolnavă? -Am fost bolnavă până mi-a adus Scufiţa medicamente. -Trebuie să ai grijă de sănătatea dumitale! îi mai spuse fetiţa. Bătrâna o întrebă, la rândul ei, dacă este elevă, iar fetiţa îi spuse la ce şcoală învaţă ea. Apoi, fetiţa şi-a luat la revedere şi a pornit pe potecuţă. A ajuns pe un lac, la Răţuşca cea urâtă. Ana a recunoscut-o repede şi s-a apropiat de ea: -Răţuşco, de ce plângi? -Plâng, pentru că nimănui nu-i place de mine! -Nu-i adevărat, eşti îndrăgită de toţi copiii care au citit povestea ta. Eu te îndemn să nu-ţi pierzi încrederea în tine, căci ai calităţi interioare şi frumuseţea de acolo vine, din suflet... Pe cerul plumburiu apăru o rândunică, care o ducea pe aripi pe Degeţica. Ea o însoţi pe Ana pe un câmp pe flori. Degeţica şi-a ales o floare albă, în care stătea un spiriduş, cu care se căsătoarea. Ana nimerise la nunta lor. Se adunaseră păsărele să cânte, dar de undeva, de departe, se auzea un ecou: - Ana, trezeşte-te ! Ana, trezeşte-te! Era mama, care o trimitea la şcoală. Ce vis interesant şi plăcut a avut! Parcă ar fi vrut să mai stea, să vadă invitaţii de la nunta Degeţicăi.... (Petronela Moraru)