Calul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe
Dincolo de legendă, imaginea Mucenicului Gheorghe a rămas în conştiinţa creştină drept un model de curaj în lupta pe care creştinul o duce pe cărarea mântuirii. Nu putem spune dacă acel cal din icoană este materializarea celui din Legenda Aurea, dar putem afirma că există posibilitatea că acesta să fie reprezentat ca o consecinţă practică a istoriei. Sfântul Gheorghe, ofiţer în armata romană din Capadocia, a folosit cu siguranţă un cal oriental, un strămoş al calului arab actual.
Poate că în vremea copilăriei, mulţi dintre noi, văzând icoana Sfântului Gheorghe, ne-am întrebat de ce sfântul este reprezentat călare pe un cal, de cele mai multe ori unul alb. Care este legătura dintre sfânt şi calul reprezentat? Oare icoana sfântului nu este canonică, dacă sfântul nu este călare?
Sunt doar câteva întrebări care răsar în mintea noastră, atunci când avem în faţa ochilor icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă. Din puţinele informaţii pe care ni le redă istoria aflăm că, trăitor la sfârşitul secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea, Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia. A urmat cariera militară şi a ajuns comandant în armata romană a împăratului Diocleţian. În timpul persecuţiilor, tânăr general fiind, a avut curajul să meargă în piaţa publică şi să strige: „Toţi zeii neamurilor nu există! Dumnezeul meu a făcut cerurile şi este adevăratul Dumnezeu!“. Pentru aceasta a fost arestat şi apoi a primit cununa martirului.
Din aceste detalii ale unei vieţi închinate lui Dumnezeu, găsim răspunsul la problema calului din icoană - Sfântul Gheorghe era militar de carieră în armata romană, făcând parte dintr-o legiune ce îşi desfăşura activitatea în provinciile orientale ale Imperiului Roman. Aşa cum demonstrează mărturiile arheologice şi picturile antice, toţi ofiţerii armatei romane însoţeau călare la război grosul armatei - deci, şi Sfântul Gheorghe a avut un cal în folosinţă.
Mai mult, acţiunea se întâmpla în Orient, locul în care au fost domesticiţi pentru prima dată caii. Cu toţii am auzit de caii arabi. Un adevărat prinţ al hergheliilor, pur sângele arab, fascinează prin frumuseţe, temperament înflăcărat şi eleganţă. La origine, această rasă de cai provine din Persia şi Iran, ajungând în secolele II-VI în întregul Orient, fiind folosită şi de armata romană care asigura graniţa orientală a Imperiului Roman. Încă un amănunt important în rasa calului oriental, devenit mai târziu cal arab pur sânge, este acela că predomină culoarea şoricie sau sură, nuanţă care, după vârsta de 10 ani, se transformă în culoarea albă. Aşa se explică de ce icoanele creştine îl reprezintă pe Sfântul Gheorghe călare pe un cal alb.
Dincolo de aceste considerente istorice şi logice, Sfântul Gheorghe este reprezentat călare şi cu un anumit simbolism. Dionisie din Furna, un prim erminist al picturii creştine, arată că Sfântul este reprezentat în icoane ca fiind un tânăr înalt, fără barbă, călare pe cal, purtând în mână o cruce şi o suliţă, străpungând cu suliţa un balaur. Această imagine îşi revendică paternitatea în Legenda Aurea, o colecţie de vieţi şi fapte ale unor sfinţi, un document din secolul al XIII-lea. În colecţia amintită este redată o povestire (legendă) potrivit căreia Sfântul Gheorghe a salvat cetatea Silena, aşezare care era terorizată de un balaur. Potrivit tradiţiei, în lacul din regiunea Capadociei, Sfântul a apărut călărind un cal alb, lovind fiara cu suliţa, izbăvind cetatea de primejdie.
Dincolo de legendă, imaginea Mucenicului Gheorghe a rămas în conştiinţa creştină drept un model de curaj în lupta pe care creştinul o duce pe cărarea mântuirii. Nu putem spune dacă acel cal din icoană este materializarea celui din Legenda Aurea, dar putem afirma că există posibilitatea că acesta să fie reprezentat ca o consecinţă practică a istoriei. Sfântul Gheorghe, ofiţer în armata romană din Capadocia, a folosit cu siguranţă un cal oriental, un strămoş al calului arab actual.