Campioana din comuna sinistraţilor

„S-a dus în China să vâslească, să ia medalia de aur“; fetiţa multiplei campioane olimpice Doina Ignat, liderul echipajului feminin de canotaj, a sperat ca mama ei să mai aducă încă o medalie de aur României. Nu a fost însă aşa, româncele clasându-se la Beijing, în finala de 8Â1, doar pe locul al treilea. Spiritul olimpic şi structura unui adevărat campion a făcut-o însă, în cele din urmă, să zâmbească şi să accepte cu sportivitate victoria celui de lângă ea. Pentru părinţi, pentru copilul ei şi pentru consătenii loviţi de apele învolburate, Doina Ignat rămâne o învingătoare. De dincolo de lume, din China, acolo unde îşi trăia visul, canotoarea botoşăneancă nu a încetat să se intereseze de soarta oamenilor din Rădăuţi-Prut, iar oamenii de aici, familia sa o aşteaptă mereu ca pe o învingătoare, o adevărată campioană.

Doina Ignat. Un nume de legendă al sportului românesc. Un caracter, o ambiţie nemăsurată pentru victorie. Originară din nordul îndepărtat al Moldovei, din comuna cea mai greu încercată de inundaţiile din ultima vreme, Rădăuţi-Prut, Doina Ignat încă mai are puterea de a se apleca aproape zilnic la nevoile celor în mijlocul cărora s-a format ca mare sportivă şi ambasadoare a sportului românesc. Cu patru medalii de aur şi una de argint la Jocurile Olimpice şi patru participări, excluzând-o pe cea de la Beijing, care tocmai s-a încheiat, Doina Ignat rămâne cea mai titrată sportivă din delegaţia României prezentă la Olimpiada Viselor din China. În mod normal, ea ar fi trebuit să fie port-drapelul ţării noastre la Beijing. S-a mulţumit doar cu onoarea de a prezenta mesajul sportivilor participanţi la plecarea din ţară. La Miorcani, în satul ei de origine, apele Prutului n-au pătruns ca în restul comunei Rădăuţi-Prut. Acolo, în căsuţa modestă, dar înconjurată de flori din toate părţile, locuieşte familia campioanei. Catinca Ignat abia mai reuşeşte să dovedească treburile din gospodărie, iar tatăl sportivei, Toma Ignat, trudeşte şi el la muncile câmpului. Nu au prea mult timp să se uite la televizor. Au lăsat în grija nepoatei Andreea, fiica renumitei canotoare, să o urmărească pe mama ei cum dă la vâsle. Deşi are doar 6 anişori, ştie cu ce treabă a fost plecată mama ei acolo. „S-a dus în China să vâslească, să ia medalia de aur“, spune micuţa, mimând sportul care i-a devenit şi ei familiar. Nu a fost să fie aşa, Doina Ignat apreciind însă şi performanţa locului trei, în contextul în care medalia de bronz lipsea din palmares, după cum singură făcea haz de necaz după terminarea cursei de 8Â1. Medalie olimpică furată de hoţi În familia Ignat de la Miorcani, aurul este cel mai cunoscut metal. Chiar şi de copii. N-au ei aur pe pereţi, ca vedetele, la bideu sau pe clanţa uşii. Au în schimb medalii care valorează mai mult decât tot aurul lumii. Aur olimpic, muncit ani de-a rândul. Chiar şi Andreea, un boţ de aur şi ea, este o răsplată dumnezeiască a tot ceea ce a făcut Doina Ignat pentru sportul românesc. După Jocurile Olimpice de la Atlanta, din 1996, Doina Ignat încă mai locuia într-o garsonieră din Bucureşti, Cartierul Titan, împreună cu Anca Tănase, colega ei de barcă. Într-o seară, pe când erau plecate, hoţii au devastat garsoniera şi i-au luat bunul cel mai de preţ: medalia de aur pentru care a râvnit şi trudit în aceeaşi măsură, vreme îndelungată. N-a mai recuperat-o. Dar, chiar dacă medalia respectivă nu mai face parte din panoplia ei de succese, pentru iubitorii de sport din România ea continuă să existe. Atunci, ca să o consoleze, mama, Catinca Ignat, i-a spus: „Doina, dragă, fă şi tu un copil ca să îţi mai alini supărările şi o să vezi că poţi să treci şi peste suferinţa asta“. Doina însă, ambiţioasă cum o cunosc toţi iubitorii de sport din ţară, i-a răspuns: „Încă nu, mamă. Vreau să mai particip o dată la Olimpiadă ca să-mi recâştig medalia furată“. Aşa a şi făcut. Peste patru ani, la Sydney, Doina Ignat avea să câştige nu una, ci două medalii de aur la 8Â1 şi 2 rame fără cârmaci. Abia după doi ani avea să se nască şi „medalia de aur“ mult aşteptată. Andreea, un boboc de campioană, care stă cu ochii lipiţi de televizor să vadă de ce minuni mai este în stare mama ei. Aur aşteptat de întreaga Românie În 2004, la Atena, Andreea avea doar doi ani şi încă nu ştia de valoarea aurului olimpic adus de Doina Ignat şi nici de titlul de cetăţean de onoare pe care i l-a conferit municipiul Botoşani. Acum însă ştie: „Mama e la Beijing să-mi aducă o medalie de aur“. Pentru Andreea, pentru părinţii ei, pentru întreaga Românie, Doina Ignat a urcat din nou în barca olimpică. Visul ei a fost medalia de aur. Cu asta avea să mai aline sufletele deprimate ale locuitorilor din comuna ei natală, Rădăuţi-Prut. Spiritul de campioană, dar şi omenia de care dă dovadă, între două antrenamente Doina făcându-şi timp să dea un telefon acasă pentru a se interesa de soarta botoşănenilor ei, a făcut să fie privită mereu ca o învingătoare. ▲ Bronzul de retragere de la Beijing Echipajul feminin de 8Â1 al României a obţinut doar medalia de bronz în finala probei de canotaj a Jocurilor Olimpice de Vară de la Beijing, după echipajele Statelor Unite ale Americii (locul I) şi Olandei (locul II), înregistrând un timp de 6 minute, 7 secunde şi 25 de sutimi, la o diferenţă de doar 3 sutimi faţă de ocupanta locului doi. „Într-o asemenea competiţie, cu toţii avem emoţii, şi învingătorii şi învinşii. Cred că ne-am agitat prea mult, din prea multă dorinţă de a ne depăşi adversarele, iar acest lucru ne-a dat peste cap ritmul. Îmi pare rău că mă retrag cu o medalie de bronz dar, cu puţin umor, aş putea spune că era singura care îmi lipsea. Trebuie să trecem însă peste asta, să avem încredere în noua generaţie de canotoare şi să sperăm că data viitoare vor fi ele învingătoarele“, declara imediat după cursă canotoarea Doina Ignat, liderul echipajului de 8Â1 al României. (Florentin Florescu) ▲ 27 de medalii pentru Doina Ignat „Nu pot să spun că eu am ales canotajul. El m-a ales pe mine. În 1984, s-a făcut o selecţie la Steaua, iar profesorul meu de sport de la Liceul Textil m-a recomandat antrenorului Nicolae Gioga“, a spus multipla campioană. De atunci şi până acum a tras la vâsle pentru a înălţa tricolorul românesc pe cel mai înalt catarg. Şi l-a înălţat, reuşind să participe la cinci olimpiade în întreaga sa carieră. A cucerit în total 27 de medalii (16 de aur, 8 de argint şi 3 de bronz) la Olimpiade, Campionate Mondiale şi Cupe Mondiale, intrând în topul celor mai bune canotoare ale lumii din toate timpurile. Palmares olimpic Doina Ignat: 1992, JO Barcelona - argint la patru vâsle; 1996, JO Atlanta - aur la 8Â1; 2000, JO Sydney - aur la 8Â1 şi 2 fără cârmaci; 2004, JO Atena - aur la 8Â1. ▲