Când auzi chemarea lui Dumnezeu...

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, ediția a VI-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 244–245

„Schimonahia Sofia a fost crescută duhovnicește în obștea Mănăstirii Topolița – Târgu Neamț. Apoi, retrăgându-se pe valea râului Bistrița, a sihăstrit mulți ani cu ucenicele ei în partea de răsărit a Muntelui Ceahlău, deasupra satului Răpciune.

Văzându-se înconjurată de numeroase ucenice, a fost îndemnată de Dumnezeu să întemeieze un schit de călugărițe, căci erau multe maici care sihăstreau în pădurile de sub Ceahlău, dar nu aveau nicio mănăstire unde să slăvească pe Hristos. Astfel, Cuvioasa Sofia a înălțat aici o mică biserică de lemn, cu hramul Sfântul Ioan Teologul, a făcut chilii de jur-împrejur, a adunat peste 20 de călugărițe și a pus rânduială de nevoință pustnicească.

Acest sfânt lăcaș s-a numit Schitul Sofia și a dăinuit în Ceahlău aproape două secole. Schimonahia Sofia a fost maică duhovnicească în această sihăstrie peste 30 de ani, crescând multe călugărițe alese. (...) Către sfârșitul secolului al XVII-lea, schimonahia Sofia s-a mutat cu pace la cereștile lăcașuri, lăsând în urmă o vestită sihăstrie de călugărițe. La începutul secolului al XIX-lea, Schitul Sofia rămânând aproape pustiu, biserica de lemn a fost mutată la Mănăstirea Durău.

Pe lângă schiturile Casiana și Sofia, a mai existat la vest de Muntele Ceahlău încă o sihăstrie de călugărițe, numită Sihăstria Melaniei sau Sihăstria Durău, după numele pârâului ce curge din munte. Acest schit pustnicesc a fost întemeiat în prima jumătate a secolului al XVII-lea de Cuvioasa Melania schimonahia, care a sihăstrit mulți ani în acest loc.

În tradiție se spune că Melania, numită din botez Mariana, era fiică de domn din Iași. Deci, dorind să se facă mireasă a lui Hristos, a plecat pe ascuns din casa părintească împreună cu două slujitoare credincioase și s-au tăinuit singure sub vârful Muntelui Ceahlău, mai sus de actuala Mănăstire Durău. Aici, fericita Melania s-a făcut schimonahie și a sihăstrit cu ucenicele ei mulți ani, neștiută de nimeni. Apoi, mai adunându-se și alte călugărițe ce se nevoiau în partea locului, au întemeiat un mic schit cu o biserică de lemn, cu hramul Buna Vestire, denumit Sihăstria Melaniei.

Aceasta a fost cea mai aspră sihăstrie de călugărițe din Muntele Ceahlău. În jurul egumenei Melania s-au adunat ca la 30 de călugărițe din mănăstiri și sihăstrii, formând o vestită așezare isihastă de femei din Moldova.”

(Cuvinte ale sfinţilor români, pr. Narcis Stupcanu)