Când suntem în biserică...

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Ioan, omilia 2, 5, în Părinți și Scriitori Bisericești (2016), vol. 15, p. 47

„Atunci când pătrundem aici, intrăm în cer. Nu mă refer la loc, ci la stare. Căci este posibil ca cineva care este pe pământ să fie în același timp și în cer, să vadă și să audă cele de acolo. Așadar, nimeni să nu ducă în cer cele de pe pământ. Nimeni să nu se gândească la grijile de acasă în timp ce stă aici. Căci s-ar cuveni să ducem acasă și în piață folosul dobândit aici, iar nu să îngreunăm cele de aici cu poverile de acasă și din piață. De aceea ne apropiem de scaunul de învățătură (se referă la amvon): pentru ca de aici să primim curățire de murdăriile din afară. Iar dacă avem de gând să stricăm până și acest mic răgaz prin cuvintele și faptele din afară, mai bine să nu intrăm aici deloc. Așadar, nimeni să nu se gândească la cele de acasă cât timp este în biserică, ci chiar și acasă să fie mișcat de cele din biserică.” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)