Casa muzeu de la Mănăstirea Măgina, un concept unitar

Cine ajunge la Mănăstirea „Sfânta Treime“ de la Măgina, aflată în proximitatea oraşului Aiud, la capătul drumului paralel cu Valea Măgina, cu o deschidere panoramică spre dealurile din jur, va vedea în livada mănăstirii o casă din vremea străbunicilor.

Este o casă ţărănească, având acoperiş în pante mari, remontată bucată cu bucată sau, mai bine zis, bârnă cu bârnă, aşezată pe o temelie din piatră de râu şi acoperită cu şiţă. Stilul minimalist pentru viziunea omului contemporan este, de fapt, specific zonei, adaptat condiţiilor de mediu şi habituale din secolele trecute.

Tăvănită cu bârne de lemn şi văruită în alb, casa are două odăi: tinda de intrare, cu uşa masivă, adaptată funcţional noului obiectiv, decorată cu elemente de feronerie, şi camera propriu-zisă, cu geamuri mici, cu ochiuri de geam îmbinate după structura crucii şi obloane.

Devenite săli de muzeu, în prima dintre acestea sunt expuse icoane vechi pe lemn şi sticlă, precum şi alte obiecte de referinţă istorică, din colecţia mănăstirii, iar în a doua sală, care dobândeşte impresia unei extensii spaţiale, datorată în parte şi mobilierului specific, cărţi de cult sau cu caracter teologic, aparţinând fondului mănăstirii.

Cum deschizi uşa casei, în lumina soarelui, înainte ca ochii să fie obişnuiţi cu trecerea în spaţiul interior cu ecleraj discret, înainte chiar de a aprinde lampa, vei vedea un mic monument alb, sculptat în memoria primei şcoli româneşti din zona Alba, atestată aici, la mănăstirea Măgina, din 1611.

Ridicând ochii, mai sus, o bijuterie - copia unei cruci duble relicvar: engolpion, datată pentru a doua jumătate a secolului XIII - descoperită în timpul săpăturilor arheologice din acest sit, îţi va aminti de multele secole trecute.

Celelalte exponate din prima sală sunt: icoane pe sticlă, cum ar fi cea a Sfântului Nicolae, Nicula, prima jumătate a sec. XIX, icoane pe lemn (ex. fragment de dulap proscomidiar, Mirăslău, pictori Vasile Ban şi Porfirie Şarlea din Feisa, 1824), prapori (ex. Maica Domnului Hodighitria, Poiana Aiudului, atribuire lui Octavian Smigelschi, înc. sec. XIX), precum şi o sabie de cavalerie, a cărei istorie se leagă de luptele ce s-au purtat aici în timpul revoluţiei de la 1848-1849; prezentarea fiind completată de câteva documente referitoare la mănăstirea Măgina, din perioada 1728-1927, şi fotografii de la săpăturile arheologice.

În a doua sală, care te întâmpină cu o maiestate aparte, de-a lungul pereţilor a fost conceput un mobilier cu vitrine suspendate, în care este aşezată cealaltă parte din comoara liturgică a mănăstirii, cărţi, precum: Kiriacodromion (1732, Bucureşti), Cazania (1792, Râmnic) şi fragment din Cazania lui Varlaam (1643, Iaşi), Evanghelie (1743, Bucureşti), Strastnic (1753, Blaj), Ioan Zlataust: Mărgăritarul (1746, Bucureşti), Petru Maior: Predici (1811, Buda) ş.a.

Muzeul a fost sfinţit de către Înaltpreasfinţitul Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei şi inaugurat împreună cu stareţul Serafim Crucianu, în prezenţa credincioşilor veniţi la hramul Sfintei Treimi din 1 iunie 2015.

Această veche casă din livadă este mai recentă totuşi decât biserica mănăstirii, atestată documentar înainte de 1570. Câteva date despre istoricul acestui aşezământ, precum şi despre activităţile mănăstirii, pot fi găsite la adresa: manastireamagina.blogspot.ro. Dacă ajungeţi să vizitaţi muzeul mănăstirii Măgina în ultima sâmbătă din lună, veţi putea asista şi la întrunirile duhovniceşti organizate aici.