Cea mai veche biserică din Tulcea

Aşezată în centrul oraşului Tulcea, Biserica „Schimbarea la Faţă“ este cunoscută de credincioşi sub denumirea de „biserica rusească“. Este o oază de lumină, linişte şi binecuvântare în mijlocul tumultuos şi aglomerat din centrul oraşului. Şi astăzi, de mai bine de două veacuri, clopotul cel mare al bisericii, în greutate de aproximativ două tone, cheamă la rugăciune pe toţi credincioşii.

Teritoriul aşezat între Dunăre şi mare, Dobrogea străbună, a avut o istorie zbuciumată, şi aceasta din cauza faptului că, până în anul 1877, s-a aflat sub ocupaţie străină. În afara bazilicilor creştine ridicate în primele secole ale creştinismului, în Dobrogea de Nord, după veacul al XV-lea, au fost puţine biserici de dimensiuni mari construite. Majoritatea documentelor arată că, în anul 1736, altele că între anii 1834-1840 (dar puţin plauzibile), populaţia de origine slavă: ruşi, cazaci zaporojeni, care au descins pe teritoriul de astăzi al municipiului Tulcea, venind din părţile Ucrainei şi de pe Don, a pus temelia unei biserici care a fost construită din paiantă, acoperită cu stuf, sub formă de casă ţărănească. Această biserică a rezistat până în anul 1864, când, datorită creşterii continue a populaţiei, s-a luat hotărârea de a se construi o altă biserică de dimensiuni mai mari. Ridicată prin autorizaţia autorităţii otomane Pentru construirea unei noi biserici a fost necesară obţinerea autorizaţiei Porţii Otomane. În acest scop s-a depus o cerere la autorităţile de conducere locale în baza raportului făcut de Muftiul, Codiul şi de Ismail-Bey, prefectul judeţului Tulcea, şi de Guvernatorul provinciei dunărene - Omar Feozi Paşa. Sultanul Ahmed Paşa aprobă această cerere, eliberând autorizaţia şi Firmanul. Trebuie menţionat faptul că autorizaţia autorităţii otamane specifica faptul că biserica nu trebuie să fie mai înaltă decât geamia din oraş, iar la baza crucii să fie pusă semiluna, ceea ce se poate vedea şi astăzi. Faptul că înălţimea bisericii trebuia să fie mai mică decât geamia din oraş nu era un lucru neobişnuit, ci unul cerut de Poarta Otomană, astfel că toate bisericile din aceea perioadă erau de dimensiuni mai mici. Acest lucru se poate vedea în special în zona bulgărească. Din ordinul autorităţilor turceşti, vechea biserică a fost dărâmată. În partea de nord a noi bisericii există şi astăzi un monument cu turlă în formă pătrată, în care se găseşte locul sfintei mese a vechii biserici şi un fragment de pictură din vechea biserică datată din anul 1825. Piatra de temelie a noii biserici a fost pusă de episcopul grec Dionisie, la praznicul „Schimbării la Faţă a Domnului“, 6 august 1868. Biserica nouă s-a construit în 4 ani, între anii 1868-1872, din piatră şi cărămidă, zidurile având grosimea de 1,40 metri. Sfinţirea bisericii a fost săvârşită la 13 noiembrie 1882 de către Episcopul de atunci al Dunării de Jos, Iosif Naniescu, fiind o mare sărbătoare în aşezarea de pe malurile Dunării. Biserica, de dimensiuni mari, este construită în plan treflat, cu trei abside largi, având la intrare un turn masiv. Deasupra naosului se înalţă o majestuoasă cupolă, cu opt laturi. Biserica a fost construită, după cum ne-a spus însuşi parohul acesteia, preotul Gheorghe Dăscălescu, „prin contribuţia ortodocşilor din parohie, ucraineni, zaporojeni, şi se crede că s-a făcut colectă şi prin părţile Kievului, ceea ce denotă strânsa legătură dintre credincioşii de aici şi cei din Ucraina“. Pictura bisericii datează din anul 1935, când, pentru prima dată, biserica a fost pictată de către maestrul italian Eduard Kelly. O piesă valoroasă a Bisericii „Schimbarea la Faţă“ din Tulcea este impresionantul iconostas. Acesta este deosebit şi special faţă de celelalte pentru că în primul registru al acestuia se găsesc 10 icoane. Pe iconostas se păstrează şi icoana hramului, datată din anul 1827. În exterior, biserica deţine câteva icoane pictate, iar pe frontispiciul de deasupra uşii de la intrare se află pictată icoana hramului bisericii - „Schimbarea la Faţă a Domnului“. Singura biserică din oraş cu icoane pictate la exterior În urma cutremurului din anul 1940, marea cupolă de deasupra pronaosului, din cauza greutăţii, s-a prăbuşit. După aceasta a urmat construcţia unei alte cupole, dar de dimensiuni mai mici, inclusiv de o greutate mai scăzută. Cutremurul din anul 1977 i-a adus alte stricăciuni, biserica aflându-se în situaţia de a fi închisă de autorităţile comuniste, dar a fost reparată şi redată cultului. Între anii 1990-1998, biserica a suferit reparaţii interioare, repictându-se, în tehnica fresco, de către pictorul Mircea Chelsoi din Ploieşti. Astăzi, Biserica „Schimbarea la Faţă“ este nu numai cea mai veche din municipiul Tulcea, ci şi singura biserică care are pe zidurile exterioare icoane pictate. Cruce cu părticele din moaştele a 27 de sfinţi Preotul paroh Gheorghe Dăscălescu ne-a menţionat obiectele valoroase care se păstrează în această biserică: „Biserica noastră deţine un clopot de aproximativ două tone, adus în anul 1870 de la Kiev, un chivot şi un set de sfinte vase aduse tot în acelaşi an, cupa potirului fiind din aur alb. Un odor de mare preţ al bisericii noastre este o cruce din argint aurit, în interiorul căreia se găsesc moaştele a 27 de sfinţi. Cu binecuvântarea Episcopului Tulcii, Preasfinţitul Părinte Visarion, sfânta cruce se scoate din altarul bisericii, an de an, spre închinare credincioşilor, în cele mai importante sărbători şi momente din viaţa parohiei şi ale oraşului de pe malurile Dunării. Parohia deţine şi copia firmanului imperial otoman semnat de sultanul Ahmed Paşa, originalul aflându-se la Arhivele Statului Tulcea. Trebuie să menţionăm că pe teritoriul judeţului Tulcea există doar trei firmanuri pentru construirea de biserici în timpul stăpânirii otomane“.