Cei care nu cred
Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a V-a, Cap. XIII, 87.1-87.4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 360
„Ideea unui singur Dumnezeu atotputernic a fost totdeauna, în chip natural, în toți oamenii cu mintea sănătoasă; iar cei mai mulți, cei care nu-și pierduseră rușinea față de adevăr, pricepeau veșnica binefacere a proniei dumnezeiești. Într-un chip general, Xenocrate din Calcedon nu deznădăjduia de a găsi chiar la animalele necuvântătoare ideea de Dumnezeu; iar Democrit, chiar dacă nu o vrea, va mărturisi la fel, datorită consecințelor învățăturilor sale; că, potrivit învățăturii lui, aceleași imagini, care pornesc de la ființa dumnezeiască, cad și pe oameni, și pe animalele necuvântătoare. Departe de mine gândul de a spune că omul este lipsit de ideea de Dumnezeu, el care la creare a avut parte de insuflare dumnezeiască, după cum e scris (Facerea 2, 7).”
Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a VI-a, Cap. XVI, 147.2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 465
„Uciderea este luarea cu sila a vieții unui om. Cel care vrea să nimicească învățătura cea adevărată despre Dumnezeu și despre veșnicia Lui, ca să pună în locul ei minciuna, spunând fie că universul este fără pronie, fie că lumea este necreată, fie că sunt minciuni temeiurile adevăratei învățături, acela este cel mai mare criminal.”
Origen, Din omiliile Evangheliei de la Luca, Omilia a XXII-a, IX-X, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 7, pp. 114-115
„Degeaba au mai văzut ei atâta frumusețe în creație, atâta rânduială, atâta armonie și ordine, atâta frumusețe în lume, căci tot nu vor să vadă pe Creator din făpturi; ei nu vor să înțeleagă că o rânduială atât de desăvârșită este lucrarea providenței care orânduiește totul, ei sunt orbi și nu văd lumea decât cu ochi de animale fără judecată. Ei nu simt prezența unei înțelepciuni într-o lume în care se vedea atât de clar îndrumarea Înțelepciunii.”
(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)