Cei trei purceluşi

▲ Ei, dragi copii, nu se poate ca voi să nu fi auzit de cei trei purceluşi care au avut puţin de furcă cu neastâpăratul lup care dorea să le distrugă cu orice preţ casele ▲ „Eu mă opresc aici. Fânul este uşor şi moale ca să-mi fac o căsuţă cum îmi place“ ▲ S-au uitat prin fereastra căsuţei de lemn şi s-au îngrozit când au văzut pe lupul cel mare şi flămând ▲ Când lupul s-a căţărat pe coş, apa era fierbinte, când a început să coboare de-a lungul coşului, apa clocotea, iar când a ajuns jos, a aterizat direct în ceaunul cu apă fiartă ▲

Au fost odată ca niciodată trei purceluşi care trăiau împreună cu părinţii lor. Deşi erau încă purceluşi, ei crescuseră îndeajuns ca să pornească în lume, să-şi găsească norocul. Au plecat ei de acasă şi au mers ce au mers până ce primul purceluş s-a simţit tare obosit. Tocmai atunci a trecut pe lângă ei un om cu o căruţă plină de fin, iar primul purceluş le-a zis fraţilor săi: „Eu mă opresc aici. Fânul este uşor şi moale ca să-mi fac o căsuţă cum îmi place“. Şi ceilalţi doi fraţi l-au îmbrăţişat şi au plecat iar la drum. La un moment dat, al doilea purceluş s-a simţit obosit şi văzând trecând pe lângă el un om cu căruţa plină de lemne, i-a spus fratelui lui: „Lemnul acesta este numai bun pentru căsuţa mea aşa că mă opresc aici“. Cel de al treilea purceluş şi-a continuat drumul până a ajuns la un pietrar, care făcea piatră de construit. Purceluşul s-a gândit că piatra este cea mai potrivită ca să-şi facă o căsuţă rezistentă, aşa cum era şi el. În casa din piatră a celui de-al treilea purceluş Noaptea, în timp ce primul purceluş s-a aşezat confortabil în patul lui de fân, a auzit un zgomot afară. S-a uitat prin pereţii de paie ai căsuţei şi a început să tremure de frică, căci afară era un lup mare şi flămând. Lupul a început să-l roage pe purceluş să-i deschidă uşa, dar la refuzul purceluşului a tras aer puternic în piept şi a suflat peste căsuţă. Finul a zburat în toate părţile, iar purceluşul, profitând de neatenţia lupului, a luat-o la fugă spre casa celui de-al doilea purceluş. A doua seară, în timp ce cei doi fraţi se aflau la masă, au auzit zgomot afară. S-au uitat prin fereastra căsuţei de lemn şi s-au îngrozit când au văzut pe lupul cel mare şi flămând. Lupul a început să-i roage să deschidă uşa, dar la refuzul purceluşilor, a tras aer puternic în piept şi a suflat peste căsuţă. Căsuţa de lemn a rămas aproape neclintită. Dar când lupul a încercat şi a doua oară să sufle peste căsuţă, lemnele au zburat în toate părţile, iar cei doi purceluşi au profitat de neatenţia lupului şi au luat-o la fugă spre casa celui de al treilea purceluş. Seara următoare, cei trei fraţi îşi încălzeau picioarele la focul din sobă. Au auzit un zgomot afară şi s-au îngrozit de frică când l-au văzut pe lupul cel mare şi mai flămând ca niciodată. Na, că i-au venit de hac lupului Lupul a început să-i roage să deschida uşa, dar la refuzul purceluşilor, a tras aer puternic în piept şi a suflat peste căsuţă. Dar căsuţa nu s-a dărâmat. Lupul a încercat şi a doua, şi a treia oară, dar tot degeaba, căsuţa a continuat să rămână neclintită. Enervat peste masură şi epuizat de atâta suflat, lupul s-a căţărat pe acoperişul casei şi şi-a dat drumul în căsuţă pe coş. Între timp, însă, purceluşii, văzând că nu au nici o scăpare, au pus pe foc un ceaun mare, plin cu apă. Când lupul s-a căţărat pe coş, apa era fierbinte, când a început să coboare de-a lungul coşului apa clocotea, iar când a ajuns jos, a aterizat direct în ceaunul cu apa fiartă. Urlând de durere, lupul a luat-o la fugă prin căsuţă şi apoi a tâşnit prin perete direct spre pădure, de unde nu s-a mai întors niciodată. Ştiindu-se în siguranţă de acum înainte, purceluşii au construit o altă casă, mai mare, cu pereţii din piatră, cu masa şi dulapul din lemn şi cu pături din fân moale. Era cea mai bună casă din lume şi ei au trăit în ea fericiţi pentru totdeauna. www.poeziile.com