Cercul de Spiritualitate Ortodoxă, la cea de a treia întâlnire

Întâlnirea, moderată de coordonatorul cercului, pr. drd. Cristian-Alexandru Barnea, inspector pentru disciplina religie al Inspectoratului Şcolar Judeţean Iaşi, a avut ca temă evidenţierea valorii pe care o are rugăciunea în viaţa duhovnicească, după scrierile pr. Dumitru Stăniloae. 

 

Întâlnirea a debutat cu un material pregătit de pr. Bogdan Ţifrea, redactor şef al postului de radio Trinitas, care a subliniat faptul  că „părintele Dumitru Stăniloae, de fiecare dată când vorbea despre rugăciune, vorbea din experienţa proprie. Impresionant este momentul în care a ieşit din închisoare şi, fiind întrebat la ce i-a folosit timpul de detenţie, părintele a răspuns: eu în închisoare am învăţat să mă rog“. Pr. Bogdan Ţifrea a mai evidenţiat faptul că „din ce a scris părintele, putem foarte clar înţelege faptul că rugăciunea este absolut necesară omului, fiind o respiraţie firească a sufletului. Mai mult, afirmă în operele sale că în drumul nostru spre îndumnezeire nu mergem singuri, ci însoţiţi de rugăciune, ajutorul nostru de nădejde“.

 

Studentul Andrei Afrăsiloaei a abordat modul de raportare a părintelui Stăniloae la rugăciunea lui Iisus, precizând că „ în operele sale, părintele profesor consideră această rugăciune calea cea mai directă către Hristos“.

 

Privitor la momentul rugăciunii, studentul Andrei Moldovan a găsit în scrierile părintelui faptul că „cea mai mare ispită este să teologhiseşti în timpul rugăciunii. Atunci nu mai vorbeşti cu Dumnezeu, ci vorbeşti cu tine despre Dumnezeu“, concluzionând că „prin acest răspuns înţelegem că oricâtă ştiinţă teologică avem, dacă rămânem în suflet cu rugăciunea de acasă, din copilărie, este semnul că ne rugăm în modul cel mai autentic“.

 

A urmat prof. Bogdan Ioan Anistoroae, profesor de limba şi literatura română la Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Vasile cel Mare“ din Iaşi, care a surprins prezenţa stării de rugăciune în poeziile scrise în închisoare de către Vasile Voiculescu şi Daniel Turcea, observând faptul că „temele centrale ale acestor scrieri sunt înnoirea, omul lăuntric şi dialogul. În poeziile lor, rugăciunea se adresează lăuntrului, ca singur loc în care omul se poate întâlni plenar cu Dumnezeu“. Claudiu Neculeac