Cerul și pământul s-au unit la resfințirea bisericii din Moldovița

Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ din Parohia Moldovița, Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava, a fost resfințită sâmbătă, 17 octombrie 2015. Slujba a fost oficiată de IPS Teodosie și de IPS Pimen, alături de un sobor de 100 de preoți și diaconi.

Munții falnici ai Bucovinei au fost acoperiți zilele trecute de o mantie de zăpadă ce a anunțat astfel venirea parcă prea timpurie a iernii. Peisajul de poveste nu a ținut foarte mult, iar natura a revenit la frumusețea dată de anotimpul toamnei. După ce a plouat toată noaptea, în dimi­neața celei de-a șaptesprezecea zi a lui brumărel, la Moldovița a răsărit soarele. Razele acestuia au picurat lumină peste biserica închinată Adormirii Maicii Domnului din localitate, pregătită pentru primirea veșmântului sfințirii. Aerul curat de munte și priveliștea de poveste care înconjura cea mai frumoasă casă din comunitate - biserica ortodoxă - aveau să întregească cel mai însemnat eveniment religios din inima Obcinelor Feredeu și Mare din ultimul sfert de secol. Bucuria și emoția dinaintea târnosirii locașului de închinăciune se citeau pe chipurile slujitorilor Sfântului Altar din această parohie - preotul paroh Adrian Goraș și preotul slujitor Aurel Goraș, care este și protopop al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc, dar și pe cele ale bunilor credincioși harnici, păstrători ai tradițiilor sfinte, moștenite de la înaintași.

Liturghia celor 100 de preoți și diaconi

Îmbrăcați în portul național din Bucovina, câțiva copii, cu flori în mână, s-au așezat în dreptul porții pentru a-i aștepta pe ierarhii invitați să binecuvinteze lucrările de refacere și de înfru­musețare ale bisericii parohiale. Tropotul cailor de tracțiune, mândria bucovinenilor, a anun­țat venirea ierarhilor: Înaltprea­sfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, și Înalt­preasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădău­ților. Acest tablou, deși des întâlnit în părțile Bucovinei, a fost unul deosebit de această dată. Costumul popular plin de culoare a fost în contrast cu îmbrăcămintea celor doi arhierei purtați cu trăsura de la intrarea în localitate. După ce ierarhii au trecut prin dreptul copiilor, au fost întâmpinați de gazde și de arhimandritul Melchisedec Velnic, exarhul mănăstirilor din Eparhia Sucevei și Rădăuților, care a ținut în mâini Sfânta Evanghelie. Aproape 100 de preoți, îmbrăcați în veșminte luminoase, s-au așezat în rând, din fața bisericii până la poartă, oferind astfel imaginea frumoasă a Ortodoxiei. Întâmpinarea ierarhilor a fost urmată de Slujba Sfințirii, mai întâi la exterior, iar apoi la interior. Locașul de închinăciune a fost uns cu Sfântul și Marele Mir și a fost stropit cu apa sfin­țită. În continuare, a fost sfințită, potrivit rânduielii, și Sfânta Masă, iar credincioșii au avut posibilitatea să treacă prin Sfântul Altar. Pe o scenă de mari dimensiuni, frumos amenajată și împodobită cu flori și crengi de brad, IPS Teodosie și IPS Pimen, alături de cei 100 de slujitori ai sfintelor altare, au săvârșit Sfânta Liturghie. Răspunsurile la strană au fost oferite de Corala „Armonia“ a Arhiepiscopiei Tomisului, dirijată de arhid. asist. univ. dr. Ion-Iulian Dumitru. Credincioșii, mulți dintre ei îmbrăcați în costume naționale, au participat la slujbă cu multă credință și evlavie, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra parohiei din care fac parte, cu atât mai mult cu cât, în urmă cu mai bine de trei decenii, au fost localnici care au participat la ultima resfințire a locașului de închinăciune din lemn, săvârșită de vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist, în vremea arhipăstoririi ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei.

„Să ne întoarcem în fiecare clipă la Dumnezeu“

Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a adresat un cuvânt de învățătură în care a explicat de ce creștinii ortodocși vin la biserică. „Venim la biserică pentru că nimeni dintre noi nu este lipsit de păcate. În biserică primim arvuna vieții sale cele veșnice, pentru că ne iartă păcatele. Biserica este locașul în care se întâlnesc cerul și pământul, aici locuind Dumnezeu în permanență. Ea este așezământul cel mai sfânt de pe pământ. De aceea, ea nu va fi biruită de porțile iadului, după cum ne spune Mântuitorul Hristos. Dumnezeu ne cheamă să ne curățim de păcate, ca să fim și noi biserici vii. Orice om, care își mărturisește păcatele și primește Sfânta Împărtășanie, iese din biserică cu lumină, cu har și cu înțelepciune. Nimic nu este mai vrednic de dorit decât a intra în biserica lui Dumnezeu, pentru că ea este poarta cerului, prin intermediul căreia primim mântuire. Să ne întoarcem în fiecare zi și în fiecare clipă la Dumnezeu. Fiecare zi să fie una de lumină, de pace și de mântuire, pentru a deveni biserici vii. De aceea, să ne rugăm Mântuitorului Hristos: «Doamne, Cel ce Te-ai pogorât din cer pentru noi și pentru a noastră mântuire, cheamă-ne și pe noi, cei de acum, ca pe părinții, moșii și strămoșii noștri, la adevărata credință. Astfel, mărturisindu-Te pe Tine, să ne închinăm }ie și să avem iubit în sufletele noastre și la Tine să alergăm ca să luăm arvuna mântuirii noastre». Întoarcerea noastră de la rău la bine, de la păcat la virtute este plăcută lui Dumnezeu. Cel ce a păcătuit și se întoarce este mai iubit decât cel ce a păcătuit puțin și rămâne întru nepăsare“, a remarcat IPS Părinte Arhiepiscop Teodosie, care și-a exprimat bucuria de a sluji alături de IPS Părinte Pimen. Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților a explicat faptul că orice biserică se înnoiește de-a lungul vremii, lucrările fiind întotdeuna încununate cu Slujba Sfințirii. Părintele protopop a mulțumit tuturor celor care au sprijinit lucrările de construcție a bisericii din Moldovița, precum și celor care au participat la slujba de resfințire. În același timp, după ce a citit o rugăciune de dezlegare, IPS Părinte Arhiepiscop Pimen a oferit mai multe distincții de vrednicie atât clericilor, cât și persoanelor care au contribuit, de-a lungul vremii, la edificarea locașului de închinăciune. Cei peste 3.000 de credincioși veniți din toată Bucovina au participat apoi la o agapă frățească.