Cine este Hristos?
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Despre Întruparea Domnului, Cartea a VII-a, Cap. VIII, 2-4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 863
„Tu spui că El, chiar după venirea Sa, S-a ascuns. Eu spun că nici înainte de a veni n-a stat ascuns. Oare de acel mare patriarh căruia arătarea lui Dumnezeu i-a dat nume, care de la numele de luptător s-a ridicat la cel de Israel, s-a ascuns taina lui Dumnezeu care avea să se nască din fecioară? Acesta, fiindcă a înțeles minunea viitoarei întrupări, din lupta cu un om, a zis: Am văzut pe Dumnezeu în față și mântuit a fost sufletul meu! Ce văzuse, te întreb, de credea că a văzut pe Dumnezeu? Oare între tunete și fulgere i S-a arătat Dumnezeu, sau deschizându-se cerul de la sine i s-a înfățișat strălucind chipul Dumnezeirii? Nimic din acestea, ci dimpotrivă a văzut un om și a recunoscut pe Dumnezeu. Cu adevărat vrednic a fost de numele căpătat, fiindcă, mai mult prin ochii lăuntrici, decât prin cei din afară, a meritat vrednicia numelui dat de Dumnezeu. Vedea o înfățișare omenească luptând cu el și dădea mărturie că a văzut pe Dumnezeu. Știm oricum că acea înfățișare de om era adevărul lui Dumnezeu, fiindcă în care înfățișare era atunci văzut Dumnezeu, în acel adevăr al înfățișării însăși avea să vină după aceea. (...) Ce i-a arătat Dumnezeu atât de mare din Dumnezeirea Sa, de l-a făcut să spună că i s-a arătat fața lui Dumnezeu? Pe cât se vede, i s-a arătat numai om, Cel Care-l învinsese în luptă. Dar Dumnezeu făcea prin semne prevestitoare ca să nu fie nimeni care să nu creadă că Dumnezeu S-a născut din om, după ce chiar patriarhul văzuse înainte pe Dumnezeu în înfățișare omenească.”
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Despre Întruparea Domnului, Cartea a IV-a, Cap. III, 3-4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 808
„A trimis, zice apostolul, Dumnezeu pe Fiul Său întru asemănarea trupului păcatului. Pentru că, precum spunea, L-a trimis în trup, a scos din El păcatul trupului. A trimis Dumnezeu pe Fiul Său întru asemănarea trupului păcatului, pentru ca în adevărata întrupare să se știe că n-a fost adevărul păcatului și, pe cât se înțelegea adevărul pentru trup, pe atât să fie asemănarea păcatului cu păcatul. De vreme ce tot trupul este păcătos, iar El a avut trupul fără păcat, a avut în Sine numai asemănarea cu trupul păcătos. Era în trup, dar a fost lipsit de adevărul păcatului, fiindcă a fost fără păcat.”
(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)