Cine este Moş Crăciun?

Spre sfârşitul anului, toată lumea petrece! Vine Moş Nicolae şi, după el, o avalanşă de sărbători. Între ele, să ştiţi că cea mai importantă este Naşterea Domnului. Luând trup omenesc, Dumnezeu ne-a dat posibilitatea de a ne îndrepta şi mântui. Urmează Anul Nou. Cei de demult îşi imaginau că anul vechi, bătrân şi neputincios, moare şi reînvie sub forma unui an tânăr, nou şi vesel. Nu degeaba Moş Crăciun e bătrân şi are barbă albă, iar Sfântul Vasile, sărbătorit în prima zi a anului, este închipuit ca un tânăr vesel, care petrece de ziua lui!

Urmează apoi Botezul Domnului, Boboteaza, când se sfinţesc apele şi, prin ele, întreaga natură. Iar a doua zi, creştinii îşi încheie sărbătorile de iarnă prin praznicul Sfântului Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului. Naşterea, Anul Nou, Botezul Domnului, o grămadă de sărbători, fiecare cu semnificaţiile ei, se amestecă la trecerea dintre ani. Nici nu le mai poţi descâlci, aşa că hai mai bine să vedem cine este Moş Crăciun şi ce rol au copiii în sărbătoarea Crăciunului. Cu toţii ne bucurăm de Naşterea Domnului, dar cel mai mult se bucură copiii. Astăzi, de Crăciun, se împodobesc brazi. Obiceiul este nou, abia dacă are o sută de ani, şi a apărut la oraş. Întâi, brazii s-au împodobit cu mere, nuci şi colăcei, apoi, cu dulciuri şi poze decupate, jucării şi beteală. Urmând moda oraşului, ţăranii au început, într-un târziu, să-şi facă şi ei pom de iarnă, dar pentru ei nu avea o legătură prea mare cu Naşterea Domnului. Bunicii şi străbunicii noştri sărbătoreau Crăciunul vreo trei zile, începând cu ajunul, prin slujbe, colinde şi cântece de stea, prin colindatul cu ursul, capra şi brezaia, vicleim şi irozi, mese întinse şi petreceri, muzică şi zgomot. Cetele de colindători vesteau Naşterea Domnului din casă în casă şi primeau, în schimbul urărilor, colaci, mere, nuci, friptură şi vin. Iar copiii aveau şi ei un rol foarte important în sărbătoare, căci numai ei mergeau cu Moş Ajunul şi cu steaua. Şi tot ei primeau daruri de la Moş Crăciun. Moş Ajun şi Moş Crăciun Moş Ajun şi Moş Crăciun sunt fraţi. Sunt bătrâni ca lumea. Seamănă între ei ca două picături de apă: cu bărbi stufoase şi albe până la pământ, cutreieră pământul şi scot, din traistele lor mereu pline, daruri pentru copii. Moş Ajun se ţine cu o zi înainte de Moş Crăciun. El le dăruieşte copiilor, mai cu seamă celor ce pleacă la colindat, nuci, pere, covrigi şi colaci, plăcinte şi bomboane, iar Moş Crăciun le aduce haine, încălţăminte, jucării şi cărţi. Se spune că Moş Crăciun era un om foarte bogat, dar foarte rău şi zgârcit. Crăciuneasa, soţia lui, nu a vrut să o primească în casă pe Maica Domnului, de frica lui Crăciun. Într-un târziu, a primit-o, de milă, în grajd, şi a ajutat-o să nască. Crăciun a descoperit că îi încălcase porunca şi i-a tăiat mâinile din cot. Maica Domnului i le-a lipit la loc şi le-a făcut mult mai frumoase decât fuseseră. Îngerii cântau deasupra staulului învăluit în lumină. Crăciun, văzând lumina şi minunea Maicii Domnului, s-a speriat şi şi-a cerut iertare. Maica Domnului i-a cerut să ducă daruri copiilor în fiecare an, de Naşterea Domnului, aşa cum cei trei regi-magi I-au adus daruri Pruncului Iisus. Moşul îmbrăcat în costum roşu, călătorind cu o sanie trasă de reni, nu prea seamănă cu Moş Crăciun cel din legendele noastre. El vine dintr-o poveste americană. O revistă din America a publicat în 1860 un desen în care Santa Claus, grăsuliu şi burtos, cu o barbă stufoasă, îmbrăcat în costum roşu, cutreieră pământul în lung şi în lat într-o sanie trasă de reni. Ziarul a publicat timp de mai bine de 30 de ani desene cu Moş Crăciun, în locuinţa lui de la Polul Nord, în sanie, pătrunzând în case prin horn ca să lase daruri… Apoi, imaginea a fost preluată de compania Coca-Cola şi folosită pentru publicitate în timpul sărbătorilor de iarnă. Indiferent dacă oamenii mari se folosesc de imaginea lui Moş Crăciun ca să-şi vândă produsele, copiii îl iubesc pe cel care le face daruri. Dar, atenţie! Nu uitaţi că sărbătoarea nu este a Moşului, ci a Domnului! Mie îmi place să îmi închipui că darurile pe care le primim cu toţii de Crăciun sunt o imagine a darurilor pe care Domnul ni le dă, cu nesfârşita Sa bunătate. Şi ce daruri sunt mai preţioase decât familia, bucuria, sănătatea, pacea şi iubirea? Copiii fac sărbătoarea… Nu numai Moş Crăciun, ci şi copiii aveau multă treabă de Naşterea Domnului! Mulţi umblau cu Moş Ajunul, adică se adunau noaptea, înainte de Ajun, şi colindau până dimineaţă, din casă în casă. Purtau ciomege frumos decorate, nişte vărgi de alun, lungi şi groase, decojite în formă de spirală şi afumate, ca să fie împestriţate cu alb şi negru. În casa gospodarilor, scormoneau cu beţele în foc, ca să aibă stăpânul casei peste an păsări multe în curte. Unii atingeau şi animalele, vacile, ca să fete viţei frumoşi, sau vitele bolnave, să se însănătoşească. Ba unii le ieşeau copiilor în cale cu seminţe de grâu, dovleac, porumb şi le aruncau peste casă, să aibă noroc şi la semănături. Oamenii îi primeau cu drag şi îi răsplăteau cu colăcei copţi anume pentru ei, mere, covrigi, prune uscate, bomboane şi bani, friptură, caltaboşi. Cu vin erau omeniţi părinţii sau fraţii mai mari, care îi însoţeau pe copii pentru a-i apăra de câini. În seara Ajunului, înainte de a porni cetele de colindători prin sat sau, prin unele părţi, de la Crăciun până la Bobotează, copiii mergeau cu steaua. Se adunau patru copii şi îşi împărţeau sarcinile: unul ţinea steaua, făcută de ei din lemn, cu hârtie colorată şi poze sau icoane reprezentând Naşterea Domnului; altul, conducătorul, aduna banii şi darurile primite, iar unul avea un ciomag zdravăn, să se apere de câini. Umblau din casă în casă, prin vecini, şi cântau cântece de stea, dăruind bucurie şi primind colaci, mere şi nuci. Nu le era uşor să străbată satul, să îngheţe de frig şi să cânte din casă în casă o noapte întreagă, dar sărbătoarea este cu atât mai dulce şi mai frumoasă, cu cât ai meritat-o, pentru că ai trudit pentru ea. ▲ Cum îl cheamă pe Moş Crăciun? Father Christmas - în Anglia, Santa Claus - în America, Gaghant Baba - în Armenia, Papa Noël - în Egipt, Joulupukki - în Finlanda, Pere Noël - în Franţa, Weichnachtsmann - în Germania, Babbo Natale - în Italia, Baba Noel - în Iran, San Niklaw - în Malta, Pai Natal - în Portugalia, Papá Noel - în Spania, Mikulás - în Ungaria. După cum se vede, numele lui Moş Crăciun vine de la ziua Naşterii Domnului, „Dies natalis“, sau de la numele Sfântului Nicolae… ▲ Ştiaţi că…? - Mai mult de un mileniu, creştinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun? În Italia, s-a serbat până în secolul al XIII-lea, în Rusia, până sub domnia ţarului Petru cel Mare, iar la noi - până la sfârşitul secolului al XIX-lea. Nu întâmplător, în unele zone, Anul Nou este numit Crăciunul Mic! - Cuvântul colindă vine dintr-un cuvânt latin, „calendae“, care înseamnă „vestire, chemare“? Colindele vestesc Naşterea Domnului, începutul mântuirii noastre. - Cuvântul „Crăciun“ vine din cuvântul latinesc „creatio“, care înseamnă „creare“, „facere“?