Ciprian Porumbescu și primul cor al plugarilor
Poate că satul Chizătău din județul Timiș nu ar fi intrat în istorie dacă acolo nu ar fi luat ființă primul cor al plugarilor în 1840.
În 1882, Ciprian Porumbescu descria satul astfel: „Chizătăul este un sat care după ordinea şi curăţenia care domneşte într-însul s-ar putea asemăna cu un oraş. Toate dovedesc starea bună materială a locuitorilor săi. Casele sunt mari şi bine curăţite, şurele şi grajdurile sunt în cea mai bună rânduială. Uliţele sunt largi, bine îngrijite, sădite cu arbori pe amândouă părţile. Podoaba cea mai de frunte a satului însă o reprezintă şcoala şi biserica, locaşuri vrednice de înalta lor menire. Şi cum e satul, aşa sunt şi oamenii...”. Compozitorul îi scria surorii sale: „Numai în câteva zile m-au copleșit atâtea impresii, încât mi-ar trebui coale întregi, ca să-ți scriu despre tot ce am văzut și auzit în Banatul cela. Corurile premiate sunt atât de minunate, încât societatea noastră de cântare din Brașov îi, față de ele, nimica întreagă. Și astea sunt societăți curat țărănești, instruite și dirijate. Te uitai cu emoție la marțialele chipuri, care cu notele în mână urcau și se așezau în semicerc, pe când dirigentul ce sta în mijlocul lor dădea cu mâna măsura, cu acea mână pe care noi o știm că poate să poarte doar plugul și toporul. (...) Lucru ca acesta nu mi-a fost dat să văd și poate nici nu-mi va fi dat să-l mai văd așa curând.”
Faimosul cor de la Chizătău a fost înfiinţat de tânărul preot Trifu Şepeţian, un fiu de ţăran, absolvent al Institutului Teologic din Arad şi căsătorit cu fiica preotului din sat. Stabilit definitiv la Chizătău, preotul a strâns în jurul său pe țăranii care aveau o voce mai bună şi a reuşit să formeze un cor de plugari capabil să interpreteze, pe trei voci, imnuri religioase şi cântece de lume. Cu vremea, corul plugarilor din Chizătău a cântat și în Timișoara și Arad, făcând senzaţie în presa vremii şi stârnind admiraţia românilor. Repertoriul era unul curajos pentru acele vremuri, intonau cântece precum „Deşteaptă-te, române!” și „Iancu merge la Abrud”.
În 1887, după moartea celui care a înființat corul, locul de dirijor l-a luat fiul său, Lucian Șepețian. Perioada de glorie a fost atinsă când, în 1906, corul a participat, alături de cele mai cunoscute corale bănățene, la sărbătoarea națională de la București, prilejuită de împlinirea a 40 de ani de domnie ai lui Carol I. Marele concert coral de la Arenele Romane a dus faima corurilor bănățene în tot spațiul românesc. Sever Şepeţian a fost al treilea dirijor al corului. După cel de-al Doilea Război Mondial, corul a fost refăcut de învăţătorul Ion Cărăbaş şi a continuat să existe și în perioada comunistă. Atât corul din Chizătău, care funcționează și astăzi, cât și celelalte din zona Banatului au contribuit la menţinerea limbii române literare în spaţiul rural din acea parte de țară într-o vreme în care locuitorii se aflau sub dominație străină.