Coadă la adevăruri

Supermarketurile au raioane speciale dedicate produselor de papetărie şi librărie, unde aşteptând coacerea pâinii mai încolo, la raionul de patiserie, cumpărătorii se pot delecta cu literatură diversă, expusă şi aleasă în strânsă legătură cu întregul peisaj din care face parte integrantă. Există şi aici oferte speciale (ar fi chiar un nonsens ca ele să lipsească tocmai din astfel de magazine, un fel de patrii ale superofertelor) şi chiar un top al celor mai vândute cărţi. Pe baza acestui top (a cărui autenticitate rămâne însă problematică, pentru că de multe ori topurile nu ţin cont decât de interesele magazinelor) deducem că românii care îşi cumpără cărţile din supermarket preferă titluri şi teme cu accentuate valenţe spirituale, cum ar fi calea către adevăr, împăcarea cu universul, descoperirea adevărului în sine însuşi, interacţiunea energetică dintre indivizi sau a acestora cu diferite obiecte din natură. Îmi şi închipui un român venit în fuga mare la supermarket după programul de serviciu, care în drum spre rafturile cu iaurt şi ouă se opreşte pentru a urmări noutăţile în domeniul literaturii spirituale (a nu se confunda cu literatura duhovnicească) şi până la urmă se decide asupra unei cărţi care îi va desluşi un aspect neştiut până atunci din ceea ce se întâmplă cu propria lui persoană, alegând eventual din cutia în care se vând amestecate la superofertă şi cuţite, lichid de parbriz, beteală sau prosoape.

Înainte de a face însă orice fel de apreciere la adresa conţinutului acestor volume este însă interesant de observat cum literatura, indiferent de conotaţiile tematice, se serveşte la supermarket după regulile care guvernează un proces de vânzare cu accent pe cantitate. Poate că nu mai durează mult timp până când magazinele în cauză vor propune cumpărătorilor oferte de carte la kilogram, aplicând şi cărţilor măsuri manageriale întrebuinţate în cazul cârnaţilor. Este adevărat că şi cartea reprezintă, pe lângă multe alte aspecte, un produs care se supune aceloraşi reguli de marketing, adică în principiu se vinde, nu se oferă gratis. Ceea ce contează însă ori ceea ce face diferenţa este simbolul pe care îl deţine cartea în mentalul comunitar, un îndreptar, o normă, un apel. Ca să nu mai vorbim de faptul că ea, cartea, înseamnă prin excelenţă modul de formare a unei opinii. Atunci când abordăm însă cartea din perspectiva galantarului, a pungii în care o strecurăm printre cutii de detergenţi sau sucuri, devalorizând-o, urmarea este logică: opinia este (de)formată în consecinţă. Cărţile despre implicaţiile existenţiale umane, despre adevăruri căutate aievea numai unde trebuie nu, şi-au făcut loc pe rafturile de mai sus, adăugând accente groteşti unui peisaj oricum pestriţ. Şi pentru că suntem în supermarket, ofertele variate de a cunoaşte adevărurile au fost obligatoriu incluse. Adevăruri la kilogram, peste trei kilograme se înjumătăţeşte preţul. Problema este dacă putem digera ditamai pomana într-un timp relativ scurt, dar, oricum, important e să luăm acum, că nu se ştie niciodată. Şi, în orice caz, pentru digestive putem încerca două rafturi mai la dreapta.