Comunicat de presă în legătură cu reacţii ale unor credincioşi din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei faţă de Sinodul din Creta

Data: 16 August 2016

Răspunzând acestor memorii şi dorind a prezenta lămuriri­le necesare în legă­tură cu participarea Înaltprea­sfinţitului Părinte Teofan, Mi­tropolitul Moldovei şi Buco­vi­nei, la acest eveniment bise­ri­cesc, Biroul de presă al Ar­hie­piscopiei Iaşilor aduce la cu­noş­tinţa celor interesaţi următoa­rele:

1. În cadrul Sinodului din Cre­ta au fost aprobate o serie de documente publicate şi în lim­ba română pe site-ul basili­ca.ro (la http://basilica.ro/documentele-oficiale-ale-sfantului-si-marelui-sinod-in-limba-romana/). Pe marginea acestor tex­te există o serie de reacţii sau analize, atât ale clerului, cât şi ale poporului dreptmăritor. Acest lucru este firesc şi es­te semn al unei Bisericii vii. Dia­logul, dezbaterea, chiar luă­rile de poziţie critice, dacă sunt purtate onest, în duh de pace şi de unitate, pot ajuta la limpe­zi­rea unor aspecte problematice. Înaltpreasfinţitul Mitropolit Teofan este preocupat de aceste aspecte şi receptiv la gândurile exprimate, mai ales de către fiii eparhiei pe care o slujeşte. De altfel, această preocupare este o constantă în lucrarea Înalt­prea­sfinţiei Sale, manifestată atât înaintea, în timpul, cât şi după întrunirea sinodală din Creta. Astfel, în timpul întâlnirii din Creta, Părintele Mi­tro­polit Teofan a avut mai mul­te intervenţii făcute în „cuget bisericesc ortodox, bazat pe învăţătura Bisericii“, potrivit mărturiei Mitropolitului Iero­theos Vlachos, participant la Sinodul din Creta.

Cele mai multe reacţii au loc în legătură cu documentul intitulat „Relaţiile Bisericii Orto­do­xe cu ansamblul lumii creşti­ne“. În acest document se afir­mă că:

a) Biserica Ortodoxă este „Bi­serica Una, Sfântă, Sobor­ni­cească şi Apostolească“ (art. 1);

b) „ (...) bisericile şi confesiunile non-ortodoxe s-au abătut de la adevărata credinţă a Bi­sericii celei Una, Sfântă, Sobor­ni­cească şi Apostolească“ (art. 21);

c) Există o „criză profundă prin care trece mişcarea ecume­nică“ (art. 7);

d) „Biserica Ortodoxă, (...) par­ticipând la organismul CMB, nu acceptă nicidecum i­deea ega­lităţii confesiunilor şi în niciun caz nu poate concepe unitatea Bi­sericii ca pe un compromis interconfesional“ (art. 18);

e) „Din includerea în Con­siliu, nu rezultă că fiecare Bi­serică este obligată să vadă ce­lelalte biserici ca biserici în a­de­văratul şi deplinul sens al cuvântului“ (art. 19).

Cu toate aceste precizări şi altele asemănătoare, documentul „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine“ es­te cel mai dezbătut şi criticat text dintre toate cele care au fost adoptate în Creta. Trebuie, de asemenea, menţionat faptul că nu toţi participanţii la Sino­dul din Creta şi-au însuşit textul respectiv. Aflându-se în dez­baterea Bisericii şi ţinând cont de faptul că patru dintre cele 14 Biserici Autocefale nu au fost reprezentate la acest sinod, putem considera acest document în stare de analiză, nedefinitivat. Lipsa unui consens panortodox plasează documentul într-un proces de revi­zuire totală sau parţială, fiind necesare discuţii, amendamen­te sau completări în cadrul u­nei viitoare întruniri a Sfân­tului şi Marelui Sinod.

2. Regretăm că, în contextul acestor dezbateri fireşti din Bi­serică, există şi luări de poziţie extreme, precum unele care se regăsesc în memoriul intitulat „Scrisoarea deschisă către ar­hi­ereii care au semnat în Cre­ta“. Acest memoriu a fost înaintat Centrului Eparhial din Iaşi în ziua de 11 august 2016 şi a fost publicat pe unele pagini de internet. Pentru a nu exista dubii cu privire la convingerile şi mărturia de credinţă ale Părintelui Mitropolit Teofan, Înaltpreasfinţia Sa reafirmă în faţa preoţilor din parohii, a vieţuitorilor sfintelor mănăstiri şi a creştinilor mireni din Arhie­piscopia Iaşilor următoarele:

„a. Hristos şi Biserica Sa Or­todoxă constituie tezaurul cel mai sfânt şi scump, care nu poa­te fi negociat sau diminuat în nicio formă şi prin niciun com­promis;

b. Comunităţile şi confesiunile creştine eterodoxe s-au în­de­părtat în elemente doctri­nare fundamentale de la cre­dinţa cea adevărată, aşa cum a fost şi este aceasta cunoscută, trăită şi mărturisită de Bise­rica Ortodoxă;

c. «Acceptarea denumirii istorice a altor biserici şi confesiuni eterodoxe», aşa cum men­ţio­nează documentul Sinodului din Creta, nu înseamnă şi acceptarea erorilor doctrinare sau eclesiologice ale acestora. Învăţăturile şi practicile greşite ale eterodocşilor (ex.: o singură fire în Hristos, Filioque, prima­tul papal, hirotonia femeilor şi altele) sunt erezii şi le consider ca atare;

d. Relaţiile ortodocşilor cu eterodocşii pot avea loc numai pe baza convingerii că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfân­tă, Sobornicească şi Apos­to­lească, iar comunităţile şi con­fesiunile eterodoxe s-au în­depărtat de la Adevăr şi au îm­brăţişat învăţături şi practici greşite;

e. În relaţiile Bisericii Orto­doxe cu ansamblul lumii creş­tine trebuie exclus orice com­pro­mis doctrinar. Concepţii pre­­cum: teoria ramurilor, teoria pierderii unităţii Bisericii, ru­găciunea în comun cu etero­docşii sau alte idei şi practici necanonice nu pot fi acceptate în viaţa Bisericii Ortodoxe;

f. Este necesar să se anali­zeze de către Biserica Ortodoxă dacă mai este oportună men­ţinerea calităţii de membru în Consiliul Mondial al Biseri­ci­lor. O reflecţie şi o dezbatere, ur­mate de o decizie asupra a­cestui subiect sunt necesare şi aşteptate de către mulţi credincioşi ortodocşi.“

3. Este important să menţio­năm că unele persoane ce se regăsesc pe lista de semnături a memoriului „Scrisoarea deschisă către arhiereii care au semnat în Creta“ au precizat, după ce textul a fost publicat pe internet, că nu au avut ştiin­ţă că în document se propune în­treruperea pomenirii ierar­hului la sfintele slujbe. Prezen­tăm în anexă, punctul de ve­dere al ieroschimonahului Si­meon Zaharia de la Mănăstirea Sihăstria, aşezat de iniţiatorii demersului ca prim semnatar. Această poziţie este asumată şi de către alţi semnatari, precum ieromonahul Sava Popa de la aceeaşi mănăstire şi preotul Postelnicu Constantin Ciprian din Războieni (Neamţ). Preci­ză­rile acestor părinţi arată maniera nepotrivită prin care cel puţin o parte dintre semnă­turile alăturate memoriului men­ţionat au fost colectate.

4. Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan îndeamnă poporul dreptmăritor din Ar­hiepiscopia Iaşilor la rugăciune pentru ca Hristos-Domnul să lu­mineze şi să înţelepţească pe toţi cei implicaţi în această dezbatere. Este necesar a aborda cu discernământ provocările îm­­preună-vieţuirii în Biserică, în vederea păstrării unităţii în­tru Adevăr şi a comuniunii de iu­bire între mădularele acesteia.

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Iaşilor