Comunitatea care își tămăduiește firea prin copii

Spunea Dostoievski că sufletul ți se vindecă în preajma copiilor. De aceea nașterea lor este binecuvântată și binefăcătoare. Însăși comunitatea își tămăduiește firea în prezența lor în biserică, își restabilește echilibrul, își reorientează căutarea într-o lume din ce în ce mai dezechilibrată, mai dezorientată și mai rece, dominată de egoism și nepăsare. Nu este deci nici nepotrivită, nici surprinzătoare și nici întâmplătoare grija slujitorilor altarelor pentru a-i avea prezenți în biserici pe copii, așa cum am întâlnit și în parohia ialomițeană Gârbovi 1.

Sărăcia, deruta profesională, deprimarea, drogurile, alcoolismul, violența, destrămarea familiilor etc., înmulțite alarmant, sunt tot atâtea provocări ale societății de azi, cărora, de cele mai multe ori, le cad victime copiii. Iată de ce Biserica nu poate să rămână indiferentă, având în vedere că misiunea ei constă tocmai în vestirea Evangheliei iubirii lui Hristos pentru lume și a modului de viețuire în conformitate cu aceasta. De aceea, prin forme și modalități specifice fiecărei comunități, ea vine în ajutorul copiilor, făcându-L cunoscut lor pe Dumnezeu, Creatorul lumii. Iar prietenia, dragostea, pacea, reconcilierea, dreptatea, responsabilitatea, solidaritatea și cooperarea între semeni sunt tot atâtea valori pe care copiii trebuie să le dobândească. Să-și așeze viața pe aceste fundamente morale ale credinței creștine, căci omul care se „alimentează” din lumina Cuvântului lui Dumnezeu se aseamănă cu El, devenind dornic de iubire și fericire eternă.

Locașul-școală

Vechea, dar atât de întinerita Biserică „Adormirea Maicii Domnului” a Parohiei Gârbovi 1, din Protopopiatul Urziceni, Episcopia Sloboziei și Călărașilor, ridicată între anii 1859 și 1865 de către membrii comunității ialomițene, a devenit de ceva vreme școala în care copiii dobândesc toate valorile amintite mai sus.

Părintele paroh Aurel Berbec, protopop de Urziceni, slujește, cu binecuvântarea și purtarea de ­grijă a Preasfințitului Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, din 2012 în această comunitate cu vreo 900 de familii. Perioadă în care a pregătit sfântul locaș, aflat într-un stadiu avansat de degradare, pentru a deveni cămin primitor și școală comunității. A înlocuit pictura și acoperișul, pardoseala, sistemul de încălzire, a reparat exteriorul bisericii și a început construirea unei case parohiale. „Astăzi, ne bucurăm de realizările noastre, făcute prin grija Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care ocrotește biserica, din dragostea oamenilor și din osteneala noastră, poate, pentru că am reușit să-i adunăm pe enoriași și să-i coordonăm, dând un sens voinței lor de creștini”, ne mărturisește sfinția sa.

Iubirea sinceră

De cum a ajuns în parohie, a fost surprins de copii. „La o slujbă de Sfântul Maslu, prin octombrie 2013, au participat vreo 20. A doua zi, i-am chemat la biserică să facem câteva activități, după puțina noastră pricepere, pentru că eram la început. Ulterior, cu binecuvântarea ierarhului, am numit acest grup de cateheză «Sfânta Cuvioasă Parascheva». Împreună am învățat colinde. Apoi, la repetiții au început să vină chiar și 100 de copii. Ei știu să iubească sincer. Trebuie însă să-i surprinzi cu ceva nou și plăcut de fiecare dată”, ne spune părintele.

Așa au început practic orele de cateheză, prezentarea bisericii, a Sfântului Altar, a fiecărui obiect cultic, explicându-li-se ce simbolizează fiecare în parte. „Cea mai roditoare perioadă a catehezelor era cea de toamnă-iarnă, din preajma marilor sărbători. Anul acesta însă, în premieră, împreună cu părintele Augustin Costel, colegul meu, am extins activitățile și pe perioada vacanței de vară, când în comunitate, pe lângă copiii noștri, se află la bunici și cei de prin București și de prin alte localități unde locuiesc cu familiile lor. Așa că în fiecare marți, începând cu ora 17:00, au venit la biserică 80-90 de copii care, alături de doamnele preotese, au desfășurat diferite activități în cadrul «Școlii din pridvorul bisericii». Le-am proiectat filme, am făcut ateliere de «handmade», de colorat pentru cei mai mici, de desen pentru cei mai mari. La finalul proiectului, i-am și recompensat cu dulciuri, cu rechizite, având în vedere situația materială precară a multora dintre ei, lucru care s-a mai întâmplat și în alți ani. Trăiesc în această parohie un sentiment deosebit, slujind în acest mod comunității. Eu nu știu ce ar putea însemna pastorația de unul singur! Pentru noi, preoții, este un sentiment aparte să slujim împreună, pentru că suntem apropiați ca vârstă, pentru că ne înțelegem foarte bine, respectul este reciproc și oamenii văd lucrul acesta”, ne-a mărturisit părintele protoiereu.

Colaborarea cu profesorii

La rându-i, preotul Augustin Costel, care slujește în această parohie de doi ani, și-a exprimat convingerea că „pe viitor vor veni și mai mulți copii la biserică. Pentru că povestesc între ei ceea ce fac aici, iar data următoare îi aduc și pe verii, și pe vecinii, și pe prietenii lor. Datorăm această reușită și colaborării foarte bune cu școala din localitate, împreună cu care desfășurăm multe din proiectele noastre. La început de an școlar, împreună cu părintele protopop și cu părintele Germin Popa din parohia vecină săvârșim slujba de binecuvântare a copiilor. Apoi, elevii sunt aduși de profesori la noi pentru a-și desfășura ora de religie. Și ei își arată dragostea văzând că preoții slujesc în același gând. La final de an, pe lângă ceea ce primesc din partea școlii, le oferim și noi premianților cărți”.

Cândva, politicianul american Frank A. Clark spunea că „nimic nu te poate face să îți înțelegi mai bine credințele decât să le explici unui copil plin de curiozitate”. Și avea dreptate. Copiii Parohiei Gârbovi 1 sunt curioși, ca toți copiii. Învățându-i să trăiască în Hristos, părinții slujitori înțeleg la rândul lor ce misiune trebuie să împlinească Biserica, pentru ca acești copii să se formeze ca vestitori ai Evangheliei iubirii lui Hristos în familiile lor, în Biserică și în societate.