Concursul „Să redescoperim scrisoarea“ şi-a desemnat câştigătorul
Concursul s-a adresat persoanelor de orice vârstă şi s-a desfăşurat în perioada 14 noiembrie - 2 decembrie 2016. Pentru a participa, acestea au fost nevoite să compună o scrisoare, scrisă de mână, şi să o depună în urna de la recepţia colegiului sau să o trimită prin poştă. Ca să venim în ajutorul lor, au fost acordate câteva indicii după care s-au putut orienta: cum l-au cunoscut pe Moş Nicolae, un moment din viaţă în care l-au simţit aproape, darul care a adus cea mai bogată bucurie, relatări din tainele cu Moş Nicolae sau povestea prieteniei cu acesta. Scrisorile au fost analizate de patru membri ai Colegiului „Sfântul Nicolae“, conform baremului şi exigenţelor prestabilite, fiecare scrisoare primind un anumit punctaj.
Prin acest concurs am încercat să trezim în inimile oamenilor emoţiile şi trăirile lor din trecut avute cu acest sfânt special al copilăriei şi să-i încurajăm să împărtăşească şi altora aceste trăiri. De aceea, am încercat să facem aceasta sub formă de concurs, să existe o anumită motivaţie. Şi cum Moşul nu rămâne niciodată dator, autorul celei mai bune scrisori a fost răsplătit cu un E-book Reader. Premierea s-a făcut în cadrul evenimentului „Seară de poezie şi tradiţii de Crăciun“, în data de 7 decembrie. Totodată, scrisoarea a fost citită în faţa publicului numeros ce a participat la acest eveniment. Din cele 15 scrisori aflate în concurs, cea mai bună s-a dovedit a fi cea trimisă de Florentina Anei, studentă în cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din Iaşi, care a explicat publicului de ce s-a hotărât să se înscrie în concurs şi ce a determinat-o să folosească abordarea din scrisoare.
În cele ce urmează, am surprins câteva rânduri din această scrisoare:
„Dragă Moş Nicolae, nu ştiu de ce, dar nu am nici o amintire cu tine, practic nu ştiu ce să-ţi scriu. Ştiu că am greşit, că deşi am crezut cu toată inima în tine, a fost pentru puţină vreme, când eram copil. Dacă am avut vreo amintire cu tine, timpul a avut grijă, a şters totul. Tot ce-mi amintesc este suferinţă. Poate eram prea mic pentru ea şi prea mare ca să te întâlnesc, însă suferinţa nu întreabă vârsta, în timp ce neputinţa o face cu îndrăzneală, neputinţa de a schimba ceva, de a crede.
Îmi amintesc că nu cârteam când vedeam că alţi copii primesc cadouri şi eu nu. Credeam în tine ca un naiv, în timp ce tu nu veneai. De fapt, eu nici nu-mi doream cadouri de la tine şi nici dulciuri. Mă rugam să-mi oferi iubire şi armonie în familie, să înceteze certurile şi toate lacrimile să se oprească. M-am rugat neîncetat, dar cred că păcatele din jurul meu şi slăbiciunea în credinţă erau mai puternice decât inocenţa unui copil, căci nu am primit răspuns. ş…ţ Acum sunt mare, dar cred în tine mai mult decât odinioară căci acum iubesc.“ (Cristian Ştefan Irina, membru al Colegiului „Sfântul Nicolae“ şi organizator al concursului)