Conferinţă despre Bisericile Vechi-Orientale
Christine Chaillot, specialist în relaţiile dintre Bisericile Ortodoxe şi cele Vechi-Orientale, a susţinut ieri, 27 mai, o conferinţă cu tema „Bisericile Ortodoxe din Orientul Apropiat în istorie şi în contemporaneitate“ la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti.
Prelegerea se înscrie într-un itinerar prin mai multe oraşe din România şi Republica Moldova: Cluj, Sibiu, Iaşi şi Chişinău, din dorinţa de a împărtăşi experienţa de mai bine de 30 de ani în ceea ce priveşte relaţiile dintre creştinii orientali. În cuvântul său, Christine Chaillot a amintit reperele fundamentale ale istoriei şi spiritualităţii Bisericilor Orientale: Coptă, Siriacă, Armeană şi Etiopiană. „Creştinismul s-a născut în Orient. Nu trebuie să uităm lucrul acesta“, a fost ideea de început a conferinţei. S-a făcut referire şi la disputa calcedoniană, Christine Chaillot susţinând că a fost o neînţelegere terminologică. O mărturie cât se poate de clară şi evidentă în ceea ce priveşte bisericile „monofizite“ este reprezentarea iconografică a Mântuitorului Hristos: „Este absurd să-L reprezinţi pe Hristos în icoană, dar să afirmi în acelaşi timp că în Hristos este o singură fire, cea dumnezeiască. Este datoria comisiilor de dialog teologic să analizeze cu toată atenţia această divergenţă“. „A-i asculta pe vechii orientali în ceea ce spun ei că sunt, nu în ceea ce spun eu despre ei că ar fi, aceasta ar fi calea de urmat“, a evidenţiat cercetătoarea elveţiană. Totodată, ea a subliniat că merită aprofundat dialogul cu Bisericile Vechi-Orientale, având conştiinţa că, fără nici un compromis dogmatic, putem face paşi către recâştigarea comuniunii: „Avem mai multe lucruri în comun decât cele ce ne despart. Fie că vorbim de viaţa liturgică, fie că recunoaştem bogăţia spiritualităţii orientale, noi, creştinii ortodocşi, nu ne simţim străini de aceste repere.“
Christine Chaillot s-a referit şi la persecuţiile actuale împotriva creştinilor din Orient: „Astăzi, în Orient, creştinii sunt persecutaţi, ucişi fără nici o vină. Este o durere sfâşietoare pentru întreaga creştinătate. În ce fel suntem solidari cu cei prigoniţi? Ar trebui să ne rugăm mai mult pentru ei.“