Copiii îl pomenesc mereu şi pe Andrei la rugăciune

▲ Parohia „Acoperământul Maicii Domnului“ şi „Sf. doctori fără de arginţi, Cosma şi Damian“, din Cartierul Titan, din Capitală, desfăşoară diverse proiecte ▲ Construită în mai puţin de patru ani, biserica parohiei a fost sfinţită în 2006, de către patriarhul Teoctist ▲ În curând, se va da în folosinţă şi un aşezământ socio-diaconal, în care se vor desfăşura toate activităţile sociale şi culturale ale parohiei ▲

Întreaga comunitate de credincioşi de aici desfăşoară permanent diverse proiecte în colaborare cu şcolile din parohie şi cu Policlinica Titan, cu care se învecinează. În prezent, parohia desfăşoară un proiect de colaborare, „Dăruind vei dobândi“, împreună cu şcolile nr. 196 şi nr. 200 din cartierul Titan, proiect dedicat bătrânilor. Membrii parohiei, alături de elevi, chiar şi în timpul vacanţei, împreună cu profesorii inimoşi de la cele două şcoli îi vizitează pe cei vârstnici şi le oferă cadouri constând în alimente, îmbrăcăminte sau mici daruri duhovniceşti. Premiera acestui proiect a avut loc anul trecut în iunie, la Teatrul Naţional. „Suntem foarte bucuroşi că reuşim să coagulăm pozitiv toate forţele şi resursele umane din parohie şi împreună cu profesorii şi elevii de la cele două şcoli ne străduim să aducem clipe de bucurie şi de linişte sufletească bătrânilor din parohie. Nădăjduim că toate aceste proiecte se vor dezvolta în timp“, ne-a declarat părintele paroh Mihai Stavăr. Proiectul care se desfăşoară deja de un an de zile a dat roade şi, pentru aceasta, toată lumea implicată în această acţiune prinde curaj de a se implica în multe evenimente de acest gen. Dirigintele de rezervă Părintele paroh şi diaconul Emilian Milea sunt prezenţi tot timpul în comunităţile şcolare din zonă. Sfatul lor, gândul lor sau liniştea pe care o aduc sunt mereu aştep-tate şi bine primite de către elevi şi profesori. Astfel, încă de la începuturile parohiei şi până astăzi, între cele două şcoli din cartier şi parohie s-a format o adevărată familie. Aleargă unii la alţii la momente de bucurie, de sărbă-toare sau atunci când au nevoie de întărire. „Împreună cu elevii de la şcoala noastră am făcut felicitări şi mărţi-şoare pentru bătrânii singuri din parohie. Există şi activităţi cu copiii, printre care ex-poziţii cu icoane, expoziţii organizate la Paşti, la Crăciun, la sfârşitul anului şcolar, expoziţie de mărţişoare şi altele, ocazionale. Toate acestea, împreună cu premierea concursurilor şcolare organizate şi desfăşurate la nivelul sectorului 3, au avut totdeauna loc în tinda bisericii. Este esenţială colaborarea dintre biserică şi şcoală. Mulţi elevi s-au apropiat astfel de Biserică, mulţi îşi doresc să participe la slujbă, să se spovedească, să se împărtăşească. În cazurile-problemă, părintele paroh participă la şedinţele cu părinţii, la lecţii demonstrative de dirigenţie, venind totdeauna cu sfatul său duhovnicesc şi, de cele mai multe ori, cu soluţia cea mai potrivită“, ne-a declarat doamna profesoară Alina Vulpe. „Copiii îl pomenesc mereu pe Andrei la rugăciune“ Comuniunea se remarcă în comunitatea credincioşilor din Titan în orice momente. Am aflat de la părintele paroh că toate cadrele medicale de la policlinica din zonă vin, aprind o lumânare în fiecare zi, se spovedesc şi se împărtăşesc. Părintele face parte practic şi din mica familie de la policlinică. Îi cunoaşte pe toţi, fie medici, fie angajaţi, îi binecuvintează, îi slujeşte ori de câte ori au nevoie. Un caz cunoscut de toţi cei de la parohie, din şcoală sau de la policlinică este Andrei, care este bolnav şi pentru care toţi încearcă să facă ceva pentru a-i alina suferinţa. Toate acestea se întâmplă în jurul lăcaşului de cult. „La orice necaz pe care îl avem în şcoală, cât de mic, ştim că la biserică găsim o alinare, un sprijin, un cuvânt bun. Avem un elev, Andrei, bolnav de foarte mult timp. Părintele vine la şcoală şi împreună cu elevii ne rugăm cu toţii pentru el. E o comuniune deosebită. Copiii îl pomenesc mereu şi pe Andrei la rugăciune, la fel şi comunitatea din jurul bisericii“, ne-a de-clarat Monica Popescu, directorul Şcolii nr. 200. Prima Liturghie, în cort de armată Parohia s-a înfiinţat în anul 2002 şi tot atunci au început şi lucrările efective pentru construcţia unei biserici. Demersurile au început în 2000, iar prima Sfântă Liturghie s-a săvârşit în patru corturi militare aşezate unul în prelungirea celuilalt. „Am avut bucuria ca Primăria să ne dea în folosinţă gratuit 3.000 de metri pătraţi. La început, a fost o ca-pelă formată din patru corturi militare. În tot acest timp, am lucrat la biserică. Bucuria noastră este că am găsit căldura credincioşilor din această zonă a Bucureştiului. La început, aveam o oarecare teamă. Nu ştiam dacă oamenii vor vrea sau nu să ridicăm aici o biserică. Cei care la început au avut gânduri de descurajare au venit apoi şi ne-au ajutat în tot demersul nostru, aducându-şi fieca-re jertfa sa, fie materială, fie sufletească, duhovnicească. Aşa am ajuns să o sfinţim în anul 2006“, ne-a mai împărtăşit părintele paroh. Cantină socială, în dezvoltare Activităţile sociale desfăşurate încă de la început în corturile improvizate, proiectele în parteneriat şi vizitele pastorale frecvente au născut şi un aşezământ social, în care se desfăşoară momentan agapele cu ocazia hramului şi a sărbătorilor mai mari sau în care cei care îşi prăznuiesc morţii oferă o masă caldă celor bătrâni sau singuri, care vin la fiecare slujbă oficiată în biserică. Comunitatea de aici a încercat tot timpul să-i integreze pe cei singuri şi să le ofere posibilitatea de a fi folositori celor din jur. „Este bine aici, la biserică. Dimineaţa plec spre biserică pe la 6:30 şi stau până seara, ca să meargă treaba. Când eram mic, mă trimitea mama cu coşuleţul cu colivă la biserică şi mă duceam cu foarte mult drag. Puneam platoul cu colivă în coş şi, când plecam spre casă, mă întâlneam pe ţarină cu copiii şi ajungeam acasă cu o mână de colivă. Mă strădui în fiecare zi să fiu folositor, ca să terminăm biserica şi această cantină pentru cei nevoiaşi din parohie“, ne-a declarat Crăciun Tănase, pe care îl cunoaşte şi îl îndrăgeşte toată lumea.