Credincioși bănățeni, pelerini în Georgia și Armenia (I)

Un grup de credincioși bănățeni, însoțiți de preoții Ionel Popescu, Eugen Babescu și arhidiaconul Ștefan Ioan Stratul, a efectuat o călătorie spirituală în Georgia și Armenia, țări care impresionează prin istoria, cultura, viața bisericească, tradițiile străvechi, bisericile și mănăstirile ctitorite cu multe secole în urmă și păstrate în forma lor originală, unele fiind înscrise în patrimoniul mondial UNESCO.

Georgienii și armenii fac parte din rândul celor mai vechi și mai năpăstuite popoare ale lumii. Situate în zone râvnite de marile puteri din Răsărit și Apus, din miazăzi și miazănoapte, Georgia și Armenia au fost atacate, jefuite și stăpânite, de-a lungul vremii, de perși și arabi, de turcii selgiucizi și mongoli, de macedoneni, romani și bizantini, de Imperiul țarist și de Uniunea Sovietică, dar au reușit să-și păstreze credința, identitatea națională și culturală.

Georgia, numită în izvoarele antice și bizantine, Iberia sau Iviria (sovieticii au numit-o Gruzia, denumire neacceptată de georgieni), astăzi cu o populație de aproximativ 3,5 milioane locuitori, se află sub patronajul spiritual al Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință și, potrivit tradiției, a fost încreștinată de către Sfântul Apostol Andrei. Misiunea sfântului Andrei de răspândire a Evangheliei a fost continuată de către Sfânta Nina (Nino), „cea întocmai cu apostolii și luminătoarea Georgiei”, pomenită de Biserica noastră la 14 ianuarie. 

Sfânta Nina, luminătoarea Georgiei

Născută la sfârșitul secolului al III-lea, în Capadocia, Sfânta Nina, verișoara Sfântului Gheorghe, s-a format duhovnicește la Ierusalim, fiind ucenica bătrânei monahii Niofora. Cu ajutorul Maicii Domnului, de la care a primit, în vis, o cruce făcută din tulpini de viță de vie pe care a împodobit-o cu o șuviță din părul său, păstrată acum în biserica Sioni din Tbilisi, tânăra Nina a plecat din Cetatea Sfântă în țara sa de origine, Iviria, cu dorința fierbinte de a se închina cămășii Mântuitorului, cumpărată de un evreu și adusă în capitala țării, Mtskheta. Din anul 315 și până la 14 ianuarie 338, când a trecut la Domnul, sfânta Nina, având darul săvârșirii de minuni, a propovăduit Evanghelia poporului georgian, convertindu-l și pe regele Mirian al III-lea. Astfel, la anul 337, creș­tinismul a devenit deja religie de stat în Georgia.

Creștinismul în Armenia

Armenia, țară cu aproximativ trei milioane de locuitori (8-10 milioane de armeni locuiesc în diaspora), și cu o istorie străveche, a primit cuvântul Evangheliei de la Sfinții Apostoli Iuda Tadeul și Bartolomeu. Un rol esențial și providențial în răspândirea credinței creștine pe meleagurile Armeniei a avut Sfântul Grigorie supranumit Lusavoriț (Luminătorul) care a introdus limba armeană în predică și în cultul bisericesc, l-a botezat pe regele Tiridate al II-lea (261-317), armata și pe sfetnicii acestuia. Sfântul Grigorie a organizat Biserica armeană, i-a stabilit centrul la Ecimiadzin, a înființat 12 eparhii și a hirotonit episcopi pe fiii foștilor preoți păgâni, catehizați și botezați de el. Datorită misiunii evanghelizatoare a sfântului Ierarh Grigorie Luminătorul (pomenit la 30 septembrie), Arhiepiscopul Armeniei celei Mari, țara sa este primul stat din lume care a adoptat creștinismul ca religie de stat, în anul 301. Inventarea de către arhimandritul Mesrop a alfabetului armean, a favorizat traducerea Bibliei în limba armeană, la anul 410, după versiunea siriană Peșito (simplă), iar în anul 432 după Septuaginta.

Din cauza luptelor cu perșii, Biserica armeană nu a fost reprezentată la Sinodul IV ecumenic de la Calcedon (451), și în anul 506 a respins hotărârile acestuia. Încercările făcute de Biserica Ortodoxă pentru a-i convinge pe armeni să accepte doctrina hristologică de la Calcedon au rămas fără rezultat, așa încât Biserica Armeniei face parte din rândul bisericilor necalcedoneene sau monofizite, numite și Biserici vechi-orientale. Patrimoniul bisericesc ctitorit de georgieni și armeni de-a lungul celor peste 17 secole de la încreștinarea oficială este impresionant. Bisericile și mănăstirile Georgiei și Armeniei, care au scăpat de distrugerile survenite în urma multelor invazii ale popoarelor păgâne și a tăvălugului sovietic, ridicate pe locuri înalte, sunt construite din piatră în formă de cruce, cu boltă centrală, unele având turnul clopotniță separat, însă pe alocuri se mai păstrează lăcașuri de cult în stilul basilical.

Biserici din Georgia

Vizitarea lăcașurilor de cult ale Georgiei, printre cele mai vechi ale lumii creștine, a început cu Catedrala Bagrati din Kutaisi și cu mănăstirile Motsameta (a martirilor), construită în secolul X pe locul unde au fost mar­tirizați georgienii care au refuzat să accepte islamul și biserica Gelati (sec. XII), ridicată de regele David „constructorul”.

O scurtă oprire în orașul istoric Gori, locul natal al lui Iosif Visarionovici Stalin, ne oferă prilejul de a vorbi despre atrocitățile săvârșite din ordinul său la adresa ierarhilor, preoților, monahilor și credincioșilor din URSS și despre distrugerea bisericilor ori transformarea lor în depozite și săli de petreceri.

Deplasarea la Uplistsikhe („fortăreața lui Dumnezeu”), orașul săpat în stâncă ne familiarizează cu locuințele și tunelele subterane din secolul al VII-lea înainte de Hristos, cunoscute datorită stilurilor diferite de cioplire a pietrei specifice Anatoliei și Iranului, îmbinate, mai târziu, cu elemente din arhitectura creștină. De altfel, în secolul al IX-lea, în acest loc a fost ridicată și o biserică.

Mtskheta, fostă capitală a Regatului Iberiei, locul convertirii georgienilor la creștinism în anul 337, este un complex bisericesc intrat, din 1994, în patrimoniul mondial UNESCO. Catedrala Svetitskhaveli de la Mtskheta a fost finalizată în anul 1029, peste ruinele unei biserici din secolul al IV-lea, ridicată de regele Mirian al III-lea. Potrivit tradiției georgiene, această biserică a fost ridicată la dorința Sfintei Nina, deasupra locului unde a fost îngropată credincioasa Sidonia cu cămașa Mântuitorului, pentru care sol­dații romani au aruncat sorți.

Mănăstirea Jvari (mănăstirea Crucii), înscrisă în patrimoniul UNESCO, aflată lângă Mtskheta, datează din secolul al VI-lea și a devenit un important lăcaș de pelerinaj pentru credincioșii georgieni. Edificarea bisericii s-a făcut pe locul unde era un templu păgân, deasupra căruia Sfânta Nina a ridicat o sfântă cruce.

Vizita la biserica ortodoxă Gergeti (Tsminda Sameba – Sfânta Treime), monument remarcabil de arhitectură georgiană, a lăsat impresii de neuitat în sufletele pelerinilor bănățeni. Situată într-un cadru natural de excepție, nu departe de muntele Kazbeh (5033 metri), la o altitudine de 2170 metri, biserica a fost ridicată în secolul al XIV-lea, în formă de cruce greacă înscrisă și păstrează în interior fragmente de frescă, iar în exterior basoreliefuri cu motive florale și geometrice.

Un alt popas duhovnicesc a fost la Mănăstirea „Sfântul Gheorghe” din localitatea Bodbe, loc de pelerinaj pentru credincioșii georgieni și pentru numeroșii pelerini veniți să se închine la moaștele sfintei Nina, cea întocmai cu Apostolii. Construită în secolul al IX-lea, peste mormântul Sfintei Nina (prăznuită la 14 ianuarie), păstrat în biserică, Mănăstirea Bodbe a găzduit, de-a lungul vremii o Școală teologică și o Școală de cântăreți bise­ricești. Puterea sovietică a închis-o și a transformat-o în spital, viața monahală fiind reluată la Bodbe abia după 1990.

La întoarcerea spre Tbilisi, bănățenii au vizitat orașul istoric Sighnaghi, unul dintre cele mai frumoase ale Georgiei, apoi au poposit la Catedrala „Sfânta Treime” din capitala țării, cunoscută și sub numele de Sameba. Impunătoarea biserică patriarhală din Tbilisi (84 metri înălțime), simbol al renașterii naționale georgiene, a fost construită între 1995-2004 și este o sinteză a stilului tradițional georgian conturat în epoca bizantină și în celelalte etape istorice, până în actualitate. Complexul bisericesc din Tbilisi este format din catedrală (cu nouă capele și subsol), clopotniță, reședința patriarhală, o mănăstire, corp de chilii, seminar și academie teologică.

De la admirabila catedrală patriarhală, grupul s-a îndreptat spre Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, cunoscută cu numele Sioni, fostă catedrală, unde s-a închinat în fața raclei cu capul sfântului apostol Toma și a crucii Sfintei Nina, dăruită de Maica Domnului. Cons­trucția aceste biserici a început în secolul al V-lea și a fost finalizată în anul 639. În frumosul și dinamicul oraș Tbilisi, așezat pe malurile râului Mtkvari, fondat în veacul V după Hristos, pelerinii s-au închinat în biserica Meteki, zidită în secolul al XII-lea, de către regele Vakhtang Gorgasali, apoi au vizitat fortăreața Narikala.