Credința face din suferință câștig

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 241-242

„Mănăstirea Brazi - numită și de la Cruce de lângă orașul Panciu, a fost cea mai iubită ctitorie a (Sf. Ier. Mc. Teodosie de la Brazi). Aici s-a ostenit cel mai mult, ajutat fiind și de ucenicul său, Lavrentie, episcopul Rădăuților, și aici a avut de înfruntat și multe opreliști. În 1688 a fost răpit de trimișii lui Șerban Cantacuzino și dus în Țara Românească, unde a fost închis și chinuit vreme de 10 săptămâni. Încă vreme îndelungată a fost împiedicat cu silnicie de un fost postelnic să construiască biserica pe care voia să o facă pentru mănăstire, dar, fiind acela apoi lovit de o boală nemiloasă, a recunoscut că a prigonit pe nedrept pe cuviosul ierarh și și-a lăsat prin testament toate moșiile sale ctitoriei Sfântului Teodosie. Iar acesta, fără a ține minte răul, a primit ca fostul postelnic să fie îngropat în curtea bisericii și s-a rugat pentru iertarea păcatelor lui. Deci, trecând peste toate încercările, a ridicat o nouă biserică și chilii și a rânduit un egumen care viețuise în Muntele Athos.

Dar râvna fostului mitropolit nu s-a oprit aici, căci voia să mai ridice și alte lăcașuri sfinte. Însă Dumnezeu, care cunoaște adâncurile inimilor oamenilor și ceea ce este de folos fiecăruia, a rânduit pe de o parte ca sfârșitul Sfântului Teodosie să fie încununat prin mucenicie, iar pe de altă parte, n-a trecut cu vederea nici dorința lui fierbinte de a ridica și alte biserici.”

(Cuvinte ale sfinţilor români, pr. Narcis Stupcanu)