Credinţa în Hristos învinge greutatea încercărilor

Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie - 10 August 2014

În Duminica a 9-a după Rusalii, în toate bisericile s-a citit Evanghelia de la Matei, capitolul 14, versetele de la 22 la 34, în care se relatează despre umblarea pe mare a Domnului Iisus Hristos şi potolirea furtunii. În cuvântul de învăţătură rostit ieri în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“ din Reşedinţa Patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că această Evanghelie conţine multe învăţături duhovniceşti, folositoare mântuirii noastre şi înţelegerii tainei Sfintei Biserici în care este prezent Hristos şi pe care El o conduce.

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat motivul pentru care Mântuitorul Iisus Hristos S-a retras în munte, ca să Se roage, după ce a săturat în mod minunat o mulţime de oameni cu cinci pâini şi doi peşti. „De ce se roagă El după săvârşirea minunii? Ca să ne înveţe să mulţumim lui Dumnezeu pentru orice realizare sau izbândă din viaţa noastră. De ce se roagă în singurătate? Pentru a nu fi lăudat de mulţimile pe care le-a săturat, dar şi pentru a Se concentra deplin în rugăciune către Dumnezeu Tatăl. Mântuitorul Hristos nu face minuni ca să impresioneze pe oameni sau ca să fie lăudat de ei, ci pentru că Îi este milă de popor. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că «minunile lui Hristos sunt pătimite, iar patimile sau pătimirile Lui sunt minunate». Adică, pe de o parte, minunile Lui sunt pline de compasiune sau de iubire milostivă faţă de cei săraci, bolnavi şi flămânzi, iar pe de altă parte, patimile sau pătimirile Lui sunt minunate, deoarece sunt mai presus de înţelegerea oamenilor, întrucât Cel ce suferă ca Om este Dumnezeu Creatorul. Iisus se retrage în singurătate pentru a Se ruga, nu pentru că singurătatea sau izolarea ar avea un sens în ea însăşi, ci pentru a umple singurătatea persoanei umane cu prezenţa iubirii lui Dumnezeu, prin rugăciune stăruitoare“, a spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

„Examenul“ duhovnicesc al ucenicilor este lupta cu încercările grele

În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că Domnul Hristos i-a îndemnat stăruitor pe ucenici să înainteze pe mare, în timp ce El S-a suit în munte, pentru că voia să îi înveţe pe aceştia să se lupte şi singuri, nu doar să primească totul de-a gata, fără nici o luptă. „El voia să-i înveţe pe ucenici să treacă prin încercări, prin ispite, pentru ca ei să înţeleagă mai bine cât de mare este binecuvântarea ajutorului dumnezeiesc în viaţa lor. De ce Iisus venea spre ucenici umblând pe mare ca pe uscat? Ca să le arate că El stăpâneşte peste ape, ca şi peste uscat, deoarece El a făcut cerul şi pământul, marea şi uscatul. Când voieşte, El umblă pe mare ca pe uscat, fiind deasupra tuturor stihiilor din lumea aceasta, liber de determinismele materiei“, a subliniat Preafericirea Sa. Întâistătătorul Bisericii noastre a mai explicat de ce a dorit Sfântul Apostol Petru să coboare din corabie şi să meargă pe apă şi de ce Mântuitorul Hristos i-a permis acest lucru neobişnuit. „Dacă ar fi avut doar prudenţă, nu şi credinţă, Sfântul Petru nu ar fi coborât din corabie, pe apă, în mijlocul furtunii şi nici Domnul Iisus nu i-ar fi spus: «Vino!» Cât timp Sfântul Petru privea numai spre Iisus, el mergea pe apă ca şi Iisus. Când însă s-a uitat spre vânt şi s-a temut, atunci a început să se îndoiască în sinea lui şi să se scufunde în apă. Astfel, Evanghelia ne arată că atât timp cât credinţa noastră rămâne în relaţie vie şi neclintită cu Hristos-Dumnezeu, putem fi salvaţi tocmai pentru că El ne ajută să nu ne robim stihiilor lumii materiale, nici să nu ne pierdem cu firea în furtuna încercărilor“, a arătat Preafericirea Sa.

„Iisus foloseşte corabia ca pe o catedră de teologie a mântuirii“

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat faptul că Evanghelia citită în Duminica a 9-a după Rusalii priveşte profetic Biserica întreagă şi pe fiecare creştin în parte. „Înţeleasă în mod simbolic, corabia reprezintă Biserica încercată de valurile sau furtunile istoriei, de persecuţii, de erezii, de forţe întunecate potrivnice ei. Totodată, această Evanghelie ne arată şi cum trebuie să lupte sufletul creştin în vreme de încercare. Unii Sfinţi Părinţi au înţeles corabia ca fiind şi imaginea sufletului omului credincios în lupta sa cu ispitele şi patimile tulburătoare. Evanghelia de astăzi este o Evanghelie a încurajării şi a speranţei, o Evanghelie a luptei şi a biruinţei. Lecţia principală sau înţelepciunea sfântă pe care Hristos Învăţătorul o dăruieşte discipolilor Săi şi prin ei nouă tuturor, folosind corabia ca pe o catedră de teologie a mântuirii, este aceasta: toate încercările şi necazurile pe care le întâmpinăm pot fi biruite cu folos duhovnicesc dacă nu contăm mai întâi pe propriile noastre forţe, ci ne încredinţăm mai întâi ajutorului care vine de la Dumnezeu“, a explicat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.