Credinţa zugrăveşte icoanele…

Opera eminesciană este inepuizabilă. Mereu de redescoperit… În anii â90 ai secolului care a trecut, am lansat, la muzeul „Mihai Eminescu“ din parcul Copou, un proiect de dialog al literaturii cu artele plastice, intitulat „Credinţa zugrăveşte icoanele-n biserici…“.

Sintagma eminesciană nu prea putea fi exprimată în epoca ateizată. Astăzi, în normalitate, a devenit o formulă curentă, un fel de motto al multor întâmplări culturale. Grija pentru conservarea şi cultivarea limbii materne continuă… Am auzit, recent, la un post de radio, o exprimare cacofonică impardonabilă: „afecţiunea genetică care…“. Artele contemporane au a lupta, mai departe, împotriva vulgarităţii, veleitarismului. Strada istorică Alexandru Lăpuşneanu din Iaşi se află, de mulţi ani, situată între profesionalism şi amatorism. Nu detaliez (am făcut-o în alte texte). Cine o străbate (român sau oaspete), ziua sau noaptea, constată bune şi rele. Între lucrurile bune aş menţiona recenta finalizare a lucrărilor de restaurare de la Muzeul Unirii, dar şi travaliul infatigabil la biserica Banu (preot paroh Dumitru Merticariu). De câtva timp, patrimoniala fostă uliţă este animată, în formulă europeană, de Galeriile de Artă „Dana“ (proiect articulat generos de domnul Mihai Pascal). Sprijinit în mod statornic de criticul de artă Valentin Ciucă, spaţiul de la Galeriile „Dana“ ne oferă, de câteva zile, o excepţională expoziţie semnată de Dan Constantinescu şi intitulată „Zidurile memoriei“. Vernisajul a fost onorat, între alţii, de Constantin Tofan (preşedintele Filialei Iaşi a Uniunii Artiştilor Plastici) şi de soţia expozantului, Doina Antonie (Constantinescu), poetă şi traducătoare consacrată. Bucureştean îndrăgostit explicit de Iaşi, Dan Constantinescu s-a născut în anul 1950, în Capitală. Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ (promoţia 1973, clasa profesor Corneliu Baba), Dan Constantinescu a avut nenumărate expoziţii personale, a fost prezent în mod constant la saloanele anuale din România, la expoziţii de grup, la saloane de artă în străinătate, fiind prezent cu lucrări în colecţii particulare şi muzee din ţară şi străinătate. Expoziţia amplă, memorabilă, de la Muzeul de Artă din Iaşi (Palatul Culturii, 2003) l-a făcut şi mai cunoscut ieşenilor, inclusiv în varianta lucrărilor aflate în patrimoniul muzeelor literare ieşene (expuse la Galeriile de artă „Pod-Pogor fiul“, în majoritate lucrări de inspiraţie religioasă). În catalogul-album al expoziţiei de la „Dana“ (apărut în condiţii admirabile), autorul se confesează: „Am dorit întotdeauna să pictez timpul, care ne face să înţelegem altfel operele create cu mii de ani în urmă“. Este gândul pe care îl dezvoltă şi îl ilustrează şi inspirata prefaţă scrisă de Valentin Ciucă. „Pasionat al semnelor sacre şi profane“, Dan Constantinescu este „zugravul“ creştin dublat de lecturi erudite, de la ipostaze ale lui Hristos la neasemuita cetate metafizică Veneţia. Palimpsestele sale străbat şi relevă straturi de cultură esenţializată, în tonuri estompate, cu sugestii poeticeşti de mare originalitate (uşi, bolţi, altare, verticalităţi, abisuri…). Întors recent de la Paris, de la atelierul lui Constantin Brâncuşi, nu pot să constat, acasă, în contextul galeriilor de pe strada Lăpuşneanu, decât că arta noastră plastică e la înălţime valorică indiscutabilă!