Cronică din epoca lui Mihai Viteazul, retipărită la Sibiu

La Editura „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului a apărut recent volumul „O cronică necunoscută din vremea lui Mihai Viteazul. Nürnberg-1603”, o ediție cu traducere română îngrijită de pr. prof. dr. Vasile Oltean, directorul Muzeului „Prima școală românească” din Șcheii Brașovului.

Cronica de la 1603 este scrisă de Hieronimum Ortelium Augustanum și tipărită de Johan Lanszenberger, în tipografia lui Johann Sihmachers. Volumul apărut acum la Sibiu sub îngrijirea pr. Vasile Oltean cuprinde textul german original în facsimil, precum și traducerea în limba română realizată de Hans Butmăloiu. Textul original face parte din patrimoniul Bisericii „Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului și este mai puțin cunoscut cititorilor. Prin acest demers editorial, pr. Vasile Oltean oferă cititorilor posibilitatea de a afla mai multe despre Transilvania din epoca în care domnitorul Țării Românești, Mihai Viteazul avea să unească pentru prima dată acest tărâm de celelalte teritorii românești. Cititorii vor afla lucruri interesante din istoria Imperiului Romano-german, în special din spațiul ungar.

„Lucrarea de faţă o dedicăm împlinirii celor 418 de ani de când Mihai Viteazul suportă moarte martirică pe Câmpia Turzii, la puţin timp după ce îşi văzuse visul cu ochii: Moldova, Muntenia şi Transilvania unite într-un singur stat. Deși nu este o carte în care prezența lui Mihai Viteazul este dominantă, ne este dat să cunoaștem prin conținutul ei epoca lui Mihai Viteazul cu toate evenimentele care se petreceau în tot Imperiul Romano-german (spațiul ungar, austriac, românesc, german și italian), cu accent în spațiul unguresc, dat fiind faptul că autorul cărții este un (necunoscut) ungur. Cartea pe care ne-o dorim ediție de text este o impresionantă cronică, care redă evenimentele care s-au petrecut în spațiul amintit începând cu anul 1452, cu victoria lui Huniade şi moartea sa, cu insistenţe pentru evenimentele din perioada lui Mihai Viteazul. Onomastic și biografic autorul cărţii nu ne este cunoscut (lipsindu-i cărții primele 26 de file și neaflând încă un exemplar în țară și peste hotare), dar maniera în care prezintă evenimentele, complexitatea lor, exactitatea şi mai ales competenţa de a le surprinde cu autenticitate dovedesc că prezentările sunt făcute de un martor ocular implicat şi apropiat autorităţilor timpului şi aflat în mijlocul evenimentelor”, spune pr. Vasile Oltean în Cuvânt înainte.

Despre autorul cronicii
     
Cu toate că lucrării originale îi lipsesc primele pagini cu privire la autor și mai multe date despre acest demers editorial de la 1603, pr. Vasile Oltean explică de ce l-a identificat pe autorul cronicii cu Hieronimum Ortelium Augustanum. „O carte cu text similar am putut să o depistăm în Bavaria, fiind tipărită după aproape patru decenii, având următorul text pe foaia de titlu: „Cronologia și descrierea istorică a tuturor evenimentelor istorice de impact a invaziilor asupra orașelor și cetăților, a încăierărilor și luptelor în Buda și Pesta, cât și în Transilvania cu turcii, care au avut loc, începând cu anul 1395, până în zilele noastre. Toate au fost ordonat scrise și adunate și prima oară dat în tipariu de către Ieronimus Ortelius Augustarum – 1615”, explică părintele Oltean. 

Despre autorul cronicii aflăm că s-a născut în Augsburg pe 24 decembrie 1524, iar la 15 ani se afla la Curtea imperială, unde a devenit în scurt timp notar imperial. Susținător al exercitării libere a Mărturisirii de la Augsburg, Hieronimum s-a implicat în redactarea scrisorii adresate arhiducelui Ernst. În 1580 a fost implicat într-un proces împreună cu Ortolf Eysenhamer și Casp, fiind condamnat la moarte împreună cu ceilalți doi. Pedeapsa a fost schimbată apoi în exil permanent și de aceea s-a mutat la Nürnberg unde a trăit până la 14 mai 1614. „Ortelius este autorul unei cronici: Cronologia a tratat perioada de până la 1592. Cărții i s-au adăugat în 1602, trei părți, ajungând pentru anii 1602 și 1603 în 1603 și 1604. A patra parte, până la 1607 s-a tipărit în 1613, în același timp, astfel încât chiar și o istorie apendice despre împăratul Mathei Corvin la 1608 până la alegerea sa imperială și încoronării sale în 1612. Ultima ediție – 1665, a fost găzduită de Martin Meyer la Nürnberg. Sugestia privind pregătirea de război a plecat de la fratele lui Oertl, celebrul gravor din Nürnberg și editorul cărții. El însuși a colectat primul material. În prefața la ediția din 1602, el a observat că el a fost persuasiv, dar a fost informat în mod special de martori oculari pentru a aduce de la an la an, într-o ordine. În cont propriu, Ortelius spune că cronica sa se bazează pe înregistrările de martori oculari și la «alte persoane bine cunoscute scrieri credibile și mărturiile (…) Aceste scrieri sunt credibile, dar nu sunt nimic mai mult decât răspândirea veștilor privind războiul turc în ziare tipărite și în ziarele individuale. Cartea sa din Nürnberg de la 1610 se chema. «Vita Christi di viața vnschuldige suferința. Vărsarea de sânge Sfânt VND moartea Heilwirdiger lui Isus Hristos, Mântuitorul vnnsers maker VND Seelig. Cu figuri Rugaciuni andechtigen VND împodobit în Kupffer gravate»”, menționează pr. Vasile Oltean. 

Mihai Viteazul în Șcheii Brașovului

Coordonatorul lucrării apărute recent la Sibiu dedică o importantă parte a cuvântului introductiv domnitorului Mihai Viteazul și legăturilor sale cu Șcheii Brașovului. De altfel, pr. Vasile Oltean explică prezența cărții în Șcheii Brașovului tocmai prin interesul crescut al românilor de aici față de domnitorul muntean, Mihai Viteazul rămânând viu în conștiința locală.

„Bucurându-se de multă apreciere, chipul său a rămas imortalizat nu numai de cronicile timpului, dar şi de artiştii iubitori ai penelului. Nu întâmplător, Junii braşoveni poartă şi azi chipul voievodului pe steagurile lor, iar patru din grupuri poartă modelul căciulii lui Mihai. Legendele locale vorbesc de repetata acţiune a acestora asupra cetăţii, unii cercetători considerând Junii braşoveni o reminiscenţă a acestor vremuri. Avem încredinţarea că, încă în perioada venirii sale la Braşov, pe unul dintre pereţii interiori ai ctitoriei voievodale din Şchei, este imortalizat episodul intrării sale în cetatea Braşovului de către Nicolae Cretanul, pictorul grec care l-a însoţit pe Mihai Viteazul prin Ardeal şi a executat portretele voievodului de la Alba Iulia, Râmeţ, Ocna Sibiului, Targu Mureș, Lu­dișoara etc., stabilindu-se după moartea voievodului la Cluj, aflându-se şi în slujba lui Radu Şerban. Existenţa acestei fresce pe peretele bisericii nu poate fi contestată, căci în «Socotelile Braşovului» pentru anul 1694 (publicate de Nicolae Iorga) aflăm că s-a plătit de către voievodul muntean Constantin Brâncoveanu «şase florini unui zugrav român, care a renovat chipul lui Mihai Vodă din biserica română», iar cu patru ani înainte, de Sfânta Mărie, 1690, Constantin Brâncoveanu asista la slujbă în biserică, pe pereţii căreia se vedeau chipurile lui Petru Cercel şi al lui Mihai Viteazul (concluziona Nicolae Iorga). Când şi de ce a dispărut această frescă nu ştim, dar aceste mărturii l-au îndreptăţit pe Costin Petrescu, în 1946, cu prilejul restaurării bisericii, să realizeze în frescă, pe acelaşi perete, intrarea lui Mihai în Braşov, frescă păstrată şi azi”, spune pr. Vasile Oltean.

Textul în limba română care însoțește cronica originală în facsimil oferă cititorilor posibilitatea să afle multe informații despre evenimentele descrise, despre personalitățile prezentate în cronică și despre istoria Transilvaniei medievale. Volumul se încheie cu ilustrații ale evenimentelor istorice și ale perso­na­lităților despre care vorbește cronica, hărți și alte imagini cu conținut istoric.