Crucea care dă de gândit

La aproape 34 km depărtare de Suceava, pe stânga râului Moldova, la confluenţa acestuia cu pârâul Umor, se află localitatea Gura Humorului. Luna trecută (16-19 iunie), parohia romano-catolică din localitate a sărbătorit două sute de ani de existenţă a bisericii. Este cea mai veche biserică catolică din Bucovina.

La intrarea în actuala biserică, în partea stângă este înfiptă în pământ o cruce care aminteşte tuturor creştinilor de importanţa duminicii, dar şi ceva din istoria bisericii. Despre această cruce au scris ziarele timpului şi multă vreme credincioşii au vorbit despre cele întâmplate. Era ziua de Rusalii 1899, sărbătoare care în acel an a căzut la 11 mai. Oamenii se îndreptau spre biserică pentru a participa la Sfânta Liturghie. O femeie din localitate s-a gândit că în acea zi are ceva mai bun de făcut. A aprins un foc în curtea casei ei pentru a încălzi apa ca să spele rufele. Pe neaşteptate s-a stârnit un vânt şi de la focul nesupravegheat au luat foc coşmeliile, casele din jur până ce focul a ajuns la biserică şi la casa parohială. A ars o bună parte din localitate. Din biserică a ars totul: tavanul, altarul, băncile... O fotografie din acel timp arată casele arse şi biserica fără acoperiş. Doar o cruce comemorativă de la predicile speciale care se făceau cu ocazia misiunilor a rămas neatinsă de foc. Faptul a fost comentat ca fiind o minune. Oamenii din toate împrejurimile localităţii veneau să vadă minunea şi să venereze crucea. Incendiul devastator a fost comentat ca fiind o pedeapsă din partea lui Dumnezeu, pentru încălcarea zilei de sărbătoare, prin neparticiparea la Sfânta Liturghie şi pentru nerespectarea repausului duminical. Un al doilea lucru care vorbeşte despre istoria acestor locuri se află la intrarea în biserică, pe partea dreaptă. Este vorba de o cruce din anul 1940 cu un corpus confecţionat din tablă groasă, care este găurit de gloanţele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Biserica de astăzi a început să fie construită în anul 1806 din zid de către preotul Marian Meszanos. A fost terminată în anul 1811. Pe frontispiciul bisericii se poate citi: "Francisci I Imper. Austr. Sumptibus MDCCCXI" ("În 1811, pe cheltuiala lui Francisc I, împărat al Austriei"). Lăcaşul de închinare a fost reparat şi mărit în anul 1895, în timpul păstoririi parohului Clemens Swoboda. Cu acest prilej, pe pereţii laterali ai navei au fost amplasate două plăci de marmură neagră cu inscripţii în limba latină, care amintesc persoanele care au contribuit la lucrări. După incendiul de la 11 mai 1899, biserica a fost reparată şi a căpătat forma actuală. Lungimea ei este de 33 m, lăţimea navei este de 10 m, lăţimea la cruciere este de 18 m, înălţimea interioară este de 8 m, iar înălţimea exterioară până la cruce inclusiv este de 30 m. Stilul este preponderent roman. În turnul bisericii, din anul 1901, se află în stare de funcţionare un ceas cu trei cadrane. Despre prezenţa catolicilor pe aceste meleaguri documentele spun că la 10 septembrie 1782, generalul comandant al armatei austriece, baronul Gabriel von Spleny, a transferat sediul garnizoanei sale de la Vama la "Gurahumora". În anul 1784 a fost transferată şi capelania cu preotul Paul Harrasch. În "Gurahumora" a fost construită o capelă din lemn, cu clopotniţă, folosită atât de militari, cât şi de civilii din localitate. Era situată în apropierea bisericii actuale, pe partea cealaltă a străzii, pe locul unde se află acum clădirea telefoanelor sau, după alte surse, pe locul unde se află astăzi Şcoala Generală Nr. 2. Capelania a devenit în anul 1785 parohie condusă de acelaşi preot Paul Harrasch. În acel an, parohia avea în îngrijire 332 de credincioşi. După anul 1800, în localitate încep să se stabilească germani, poloni, evrei, ucraineni... Numărul catolicilor creşte. Era nevoie de o nouă biserică. Aşa a început istoria construirii bisericii actuale. Între 16 şi 19 iunie s-au sărbătorit două sute de ani de existenţă a bisericii cu mult fast. Liturghia prezidată de păstorul diecezei în ziua hramului (Preasfânta Treime), vizita icoanei Maicii Domnului de la Cacica, misiunile populare, expoziţia de fotografie veche, broşură despre istoria comunităţii, spectacol artistic au făcut parte din iniţiativele promovate de parohul Valentin Cochior. La Liturghia hramului (duminică, 19 iunie) au participat preoţi care au slujit în Gura Humorului, preoţi vecini, autorităţi civile şi credincioşi din localitate şi din împrejurimi. Înainte de Liturghie, episcopul a dezvelit şi a sfinţit o placă de marmură neagră aşezată pe peretele din partea dreaptă a intrării în biserică.