Crucea ostenelilor, a căinţei şi a smereniei

Un articol de: Dumitru Păduraru - 16 August 2017

Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere. Marcu 8, 34-38 şi 9,1

Mântuitorul era înconjurat de mulţi oameni, unii curioşi să-L cunoască, alţii dornici să-L ascul­te. Probabil unii au avut impresia că simpla imagine a Domnului Hristos era o garanţie a mântuirii lor. Din acest motiv, Fiul lui Dumnezeu le-a explicat ce are fiecare de făcut dacă doreşte să se mântuiască. Cei care doresc să-L urmeze trebuie să primească crucea ostenelilor, a căinţei şi a smereniei. A-L cu­noaşte pe Domnul Iisus Hristos implică un efort duhovnicesc, dar şi o dăruire. Cuvintele Dom­nului Hristos din Evanghelia de astăzi parcă au fost rostite anu­me pentru sfinţii pe care-i prăz­­nuim: Sfântul Martir Con­-s­tan­tin Vodă Brâncoveanu şi cei patru fii ai săi, împreună cu sfe­t­nicul Ianache. Sfinţii amintiţi nu s-au ruşinat de Domnul Hristos şi nici de cuvintele Sale. Ei ne sunt exemple elocvente că pe Mântuitorul trebuie să-L mărturi­sim chiar şi cu preţul vieţii noas­tre. Astăzi aşa ne rugăm: Sfinţilor Martiri Brâncoveni, ru­gaţi-vă pentru sufletele noastre.