Cu Dumnezeu nu te poți juca!
Se împlinesc mai bine de trei ani de când inițiativa Coaliției pentru Familie din România a adunat mai mult de trei milioane de semnături validate. Acest demers urmează acum să fie încununat prin participarea la vot și votul corespunzător hotărârii cu care cei care au pornit la drum călătoresc și acum spre împlinirea țelului lor.
Este cu atât mai frumos și mai important că în lucrarea Coaliției pentru Familie se regăsesc toate comunitățile creștine din această țară. Și este pilduitoare lucrarea noastră împreună pentru un țel comun, care nu putea fi altfel pentru că este potrivit voii lui Dumnezeu, Care, așa cum știm, a lăsat legi foarte clare în creație, după care creația își desfășoară viața și în zilele noastre și așa va fi până la sfârșitul lumii acesteia trecătoare.
Demersul Coaliției pentru Familie a apărut ca o necesitate în condițiile în care de peste tot din lume veneau semnale îngrijorătoare. De aceea putem spune că reacția Coaliției pentru Familie și votul care va urma la referendum este un răspuns la un fenomen global îngrijorător. Acest fenomen global îngrijorător privește desacralizarea lumii, secularizarea societăților omenești și, implicit, desacralizarea a tot ceea ce Dumnezeu a binecuvântat.
Fenomenul global la care fac referire este unul ateu, care se comportă ca și când Dumnezeu nu ar exista și care lucrează ca atare. Semnalele îngrijorătoare au apărut încă din anii ‘80 ai secolului trecut, când, în traducere românească s-a putut citi cartea „Al treilea val” a lui Alvin Toffler. Cei care atunci am avut șansa să citim această carte am crezut că este vorba despre o utopie și că nu se va putea întâmpla niciodată așa ceva. Ei bine, vedem că în zilele noastre lucrurile se petrec întocmai.
De aceea, pentru că între ceea ce Dumnezeu a lăsat sacru pe pământ este și căsătoria, și pentru că, da, într-adevăr, căsătoria are sacralitatea ei, omul religios, în cazul nostru creștinul, nu poate să stea indiferent atunci când observă cum desacralizarea lumii lovește și instituția căsătoriei. Cunoaștem bine distincția între sacru și profan nu numai de la Mircea Eliade, ci de la antici încoace. Or, ceea ce se petrece acum putem spune, fără să greșim, că este o încercare nu doar de desacralizare, ci de profanare a instituției căsătoriei.
De ce? Poate pot părea cuvinte grele, însă, să ne aducem aminte că Dumnezeu a lăsat lumea așa cum a lăsat-o. Pentru noi, credincioșii, referatul biblic este grăitor. În paradis, Dumnezeu l-a făcut pe om. Bărbat și femeie l-a făcut. Lui Adam i-a dăruit-o pe Eva și le-a spus: „Creșteți și vă înmulțiți și stăpâniți pământul” (Facerea 1, 28). Dar chiar și pentru cei care au credință mai puțină este un lucru evident că omul, din partea sa trupească - pentru că, pentru omul religios, omul are și suflet - dar după partea materială, după corpul său pleacă la călătorie în viață cu o celulă, celula ou sau zigotul.
Această celulă se formează dintr-o celulă incompletă a tatălui și o celulă incompletă a mamei. Doar împreună cele două celule, și nu o a treia celulă, ci doar două celule, una de la tată și una de la mamă, împreună au numărul necesar de cromozomi ca să poată forma o nouă celulă viabilă. „Celula este unitatea de bază, structurală, funcțională și genetică a tuturor organismelor vii”. Așa citim în deschiderea oricărui tratat de biologie. Niciodată nu va putea mintea omenească, oricât de departe ar ajunge, să schimbe această lege.
Întotdeauna omul va pleca la călătorie în viață, din punct de vedere trupesc, cu o celulă în care se găsește celula tatălui și celula mamei. Ambele fiind incomplete, dar împreună alcătuiesc o celulă completă, care este omul de mâine. Oricâte progrese ar face medicina de laborator, laboratoarele performante și implicit ingineria genetică, nu se poate jongla cu ceea ce a lăsat Dumnezeu ca lege în fire și legea aceasta dictează ca o celulă a tatălui să se unească cu o celulă a mamei, singurele celule din organismul uman care au doar jumătate din numărul de cromozomi pentru a alcătui o celulă cu numărul complet de cromozomi, celula ou, din care, din punct de vedere trupesc, se formează trupul omenesc. Așa a lăsat Dumnezeu!
Acum, cu privire la responsabilitatea tatălui și a mamei este o altă discuție, dar legile firii nu pot să fie schimbate, pentru că așa le-a lăsat Dumnezeu, iar omul religios, privind cu îngrijorare fenomenul global contemporan, ateist, desacralizant, profanator, nu poate sta cu mâinile în sân. De aceea, este important ca la Referendumul din 6 și din 7 octombrie, toți oamenii conștienți să participe la vot. Dar eu aș îndrăzni să-i chem pe toți românii la vot, pentru că este un drept constituțional câștigat după multe sacrificii. În decembrie 1989 au murit oameni ca noi să putem vota astăzi liber, în deplină libertate, în cunoștință de cauză și așa cum ne dictează conștiința. Prin urmare, apelul este către toți cetățenii acestei țări. Mergeți și votați! Să mergem să votăm! Este important pentru viitorul copiilor și al tinerilor noștri.
Nu avem nevoie de încă un experiment ideologic în țara noastră. Au ajuns anii comunismului pentru ca să trecem printr-o amplă, nouă, periculoasă experiență care ascunde în spate joaca de-a Dumnezeu. Iar pentru noi, oamenii religioși, este clar și limpede: Cu Dumnezeu nu te poți juca! (Cuvântare susținută de Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, în sala mare a Primăriei Municipiului Oradea, joi, 27 septembrie 2018, cu prilejul dezbaterii privitoare la Referendumul național din zilele de 6 și 7 octombrie 2018).