Cum putem menţine glicemia la valori normale
Termenul glicemie desemnează nivelul de glucoză din sânge. În mod normal, măsurat à jeune (adică pe stomacul gol), aceasta ar trebui să fie cuprinsă între 70 și 100 mg/dL. Valorile între 100 și 125 mg/dL sunt caracteristice stării prediabetice, iar cele mai mari de 125 mg/dL înseamnă diabet. Deși cauzele precise ale diferitelor tipuri de diabet nu sunt cunoscute, este cert că în toate situaţiile glucoza se acumulează în sânge, nemaifiind preluată corespunzător de către celule. Această stare se numește hiperglicemie.
Atât diabetul zaharat de tip I, cât și cel de tip II pot fi cauzate de o combinație de factori genetici și de mediu. Diabetul zaharat de tip II debutează, de regulă, cu rezistență la insulină, o condiție în care mușchii, ficatul și celulele adipoase nu răspund adecvat la insulina produsă de pancreas în urma ingestiei alimentelor. Drept consecință, nivelul de glucoză din sânge rămâne crescut, iar pancreasul produce mai multă insulină. Treptat, acesta ajunge să nu mai reușească a produce cantitatea necesară de insulină, ceea ce va duce la hiperglicemie.
Cât privește diabetul gestațional („de sarcină”), acesta se datorează modificărilor hormonale specifice sarcinii, asociate cu factori genetici și de stil de viață. Placenta produce hormoni care contribuie la rezistența la insulină, lucru care se întâmplă la toate femeile în ultima perioadă a sarcinii. La majoritatea, pancreasul produce suficientă insulină pentru a împiedica hiperglicemia. La unele însă, nu.
Gestionarea diabetului, ca și prevenția acestuia, presupune mai mult decât monitorizarea nivelului de glucoză din sânge. Presupune și atenție în privința alegerilor alimentare, alegeri care vor reduce și riscul condițiilor asociate: boală cardiacă, hipertensiune arterială, accident vascular. Pacienții cu diabet zaharat au nevoie de alcătuirea unui plan alimentar potrivit sub monitorizarea medicului specialist. Este însă bine de știut că anumite elemente din dietă pot fi de mare folos. Astfel, alimentele bogate în magneziu și crom pot contribui la îmbunătățirea sensibilității la insulină și la metabolismul carbohidraților. Surse bune de magneziu sunt spanacul, tofu, migdalele, broccoli, lintea, semințele de dovleac și de floarea-soarelui. Alimente bogate în crom sunt midiile, broccoli, grepfrutul, nucile braziliene și grâul integral. Acizii grași omega-3 reduc inflamația, condiție asociată cu toate afecțiunile cronice. Cele mai bune surse de omega-3 sunt peștele gras de apă rece (somon, halibut ș.a.), semințele de in, nucile și suplimentele alimentare cu omega-3. De asemenea, este recomandată alegerea preponderentă a alimentelor cu indice glicemic mai mic, cum sunt diferitele varietăți de fasole, lintea și pâinea din făinuri integrale.
Oricum, este necesar să înțelegem că o alimentație sănătoasă este la fel de importantă pentru persoanele cu diabet, dar și pentru cele fără diabet. Asociația Americană pentru Diabet (ADA) insistă pe creionarea unei diete bazate pe legume, fructe, cereale integrale, leguminoase (mazăre, fasole, năut etc.) și lactate cu conținut redus de grăsimi. Deși fructele și cerealele integrale pot avea un conținut destul de crescut de carbohidrați, totuși valoarea lor nutritivă le face indispensabile unei stări bune de sănătate, iar fibrele pe care le conțin vor asigura un ritm moderat al creșterii glicemiei. De evitat sunt însă alimentele cu conținut crescut de carbohidrați rafinați: pâine albă, paste albe, orez alb și, mai ales, dulciuri, bomboane și așa-numitele băuturi răcoritoate. Aceste alimente vor induce creșteri rapide ale glicemiei, ca și ale nivelului de trigliceride (grăsimi) din sânge.
Dacă ar fi să numim câteva lucruri esențiale pentru reducerea glicemiei (în cazul persoanelor cu diabet), respectiv pentru menținerea unor niveluri bune (la persoanele sănătoase), pe primul loc trebuie menționată mișcarea. Activitatea fizică regulată contribuie major la îmbunătățirea sensibilității la insulină, ceea ce înseamnă că celulele vor prelua și vor utiliza mai eficient glucoza din sânge. Prin activitate fizică se înțelege orice tip de mișcare, de la plimbări în ritm moderat-alert la înot, mers cu bicicleta, alergat, dans și altele. Persoanele care nu sunt active din punct de vedere fizic și/sau supraponderale/obeze prezintă un risc mai mare de a dezvolta diabet.
În privința alimentației, creșterea aportului de fibre prin consumul de alimente vegetale integrale este esențial, ca și alcătuirea unor porții moderate. De asemenea, hidratarea (cu apă!) este deosebit de importantă pentru a asigura buna funcționare a rinichilor.
Stresul este un factor nedietetic responsabil de creșterea glicemiei și de reducerea sensibilității la insulină. Mișcarea, muzica, lectura, rugăciunea sunt printre cele mai bune metode de reducere a stresului. Somnul insuficient și neodihnitor poate stimula apetitul și, în consecință, creșterea în greutate, influențând nivelul de glucoză din sânge. În plus, deprivarea de somn determină sinteza de cortizol, un hormon al stresului, implicat în inducerea rezistenței la insulină, mai ales în cazul persoanelor sedentare.