Cum s-a pregătit „calea Domnului”
Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, partea a doua, 83c, în Părinți și Scriitori Bisericești (1983), vol. 80, pp. 223-224
„Sensul întregii Scripturi dumnezeiești, socotesc că el nu va mai apărea având ceva dificil și incoerent din pricina părutelor contradicții istorice. Căci fiecare dintre sfinții de la început era, după înțelesul adevărat, înaintemergător al tainei vestite și preînchipuite de el, propovăduind prin cele ce pătimea și le făcea și le spunea pe însuși arhetipul. De aceea pot fi și înlocuiți ei fără greșeală, toți putând ține locul tuturor și fiecare, locul fiecăruia; și Scriptura îi numește de obicei pe ei cărți, în locul cărților scrise de ei, și cărțile, în locul lor. Aceasta o arată clar Domnul făcând și numind Ilie pe Ioan Botezătorul, fie pentru egala deprindere a virtuții, cum zic dascălii, și pentru egala curăție a minții în toate și pentru tăria susținută a viețuirii, fie pentru identitatea puterii în har a amândurora, fie pentru alt motiv ascuns, pe care numai Dumnezeu, Care-l numește așa, îl știe, și cei înțelepțiți de El în asemenea taine. (...) Deci precum poate fi considerat Ioan Botezătorul cu evlavie ca reprezentând întregul har al Vechiului Testament și slujirea adusă de acela, așa poate fi considerat cu dreptate Ioan ca reprezentând Testamentul Nou și slujirea lui, care e înaintemergătorul ascunzimii tainice a bunurilor negrăite din veacul viitor, Ioan, cu adevărat marele evanghelist, în calitatea lui de glas al Cuvântului mai desăvârșit, ce are să fie vestit clar în viitor, și de icoană a adevărului ce se va arăta.”
(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)