Cum s-a ridicat o biserică pe vremea comunismului ateist

Biserica "Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil" din cartierul sibian Trei Stejari a sărbătorit cei 95 de ani împliniţi de preotul Nichifor Todor. Viaţa remarcabilă a părintelui a fost omagiată şi cinstită de adunarea credincioşilor la slujba de Te Deum oficiată de Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. Timp de aproape un secol, părintele Nichifor Todor a dus la îndeplinire sarcini grele, unele aproape de neimaginat, precum ridicarea unei biserici în plin regim autoritar comunist.

Credincioşii din parohia pe care a condus-o preotul Nichifor Todor timp de zeci de ani au fost prezenţi vineri, 30 aprilie, la slujba de Te Deum oficiată de Înalt Preasfinţitul Laurenţiu alături de un sobor de preoţi şi diaconi la biserica cu hramul "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil". Preotul paroh Mircea Ielciu a mulţumit Înalt Preasfinţitului Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, pentru participarea sa la momentul celebrării celor 95 de ani de viaţă a părintelui Nichifor Todor. "Părintele Nichifor a traversat un secol cu toate durerile şi cu toate încercările şi cu bucuriile lui. Prin viaţa dânsului, părintele Nechifor dă mărturia unei vieţi împlinite sub binecuvântarea lui Dumnezeu." Cei 95 de ani de viaţă au fost marcaţi de nenumărate încercări: "În 1954, aici era, la iniţiativa vrednicului de pomenire mitropolit Nicolae Bălan, o casă-biserică. Prima biserică a fost construită de vrednicul de pomenire Simion Macarie, în 1945. A venit apoi părintele Nichifor plin de energie, cu dorinţa de a face ceva şi, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al dumneavoastră, al celor ce mai sunteţi şi al celor care nu mai sunt, a fost ridicată această minunată biserică între 1973 şi 1976, într-o vreme tulbure, când în ţară, în unele locuri, se demolau biserici. Cu o dârzenie rar întâlnită, părintele Nichifor a înfruntat toate greutăţile, toate opreliştile şi a reuşit să înalţe prima, de fapt singura biserică, în timpul regimului comunist, în Sibiu." Părintele Mircea Ielciu a adăugat că părintele Nichifor este unul dintre cei care "a înţeles că iubirea, aşa cum spunea Sfântul Ioan Scăraru, este suprema responsabilitate pentru altul. S-a simţit responsabil pentru credincioşii din această zonă". "Cinstirea unui model de părinte de familie şi părinte duhovnicesc" Biserica ridicată în timpurile grele pentru credinţă este apreciată ca fiind o bijuterie artistică, având "o minunată pictură realizată cu ajutorul fraţilor Moroşan", după cum a spus părintele Mircea Ielciu, referindu-se la pictorii de biserici Mihai şi Gavriil Moroşan. Biserica a fost sfinţită în 1985 de către vrednicul de pomenire mitropolit Antonie Plămădeală, a spus părintele Mircea Ielciu, care a adăugat: "Iubite părinte Nichifor, se spune că atâta valorăm ca oameni, câtă bucurie facem în jurul nostru şi mă bucur că am acest prilej de a exprima în numele credincioşilor bucuria pe care le-aţi făcut-o ca părinte a lor duhovnicesc. Vă mulţumim că existaţi! Îi mulţumim lui Dumnezeu că v-a dăruit sănătate şi această vârstă patriarhală. Sfântul Apostol Pavel spune că nimeni nu îşi poate lua singur cinstea. Cinstea se dă pe merit, pe vrednicie. Momentul de astăzi tocmai astfel se doreşte, unul al cinstirii unui model de părinte de familie şi de părinte duhovnicesc. Să trăiţi întru mulţi şi fericiţi ani." Ca semn de preţuire, părintele Mircea Ielciu a oferit părintelui Nichifor Todor, din partea preoţilor şi a credincioşilor, o icoană cu Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, ocrotitorii sfântului lăcaş: "Un dar modest, faţă de vrednicia preacucerniciei sale, dar îl rugăm ca să îl primească." Credinţa care a mutat munţii ateismului Înalt Preasfinţitul Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, a remarcat că oamenii sunt obişnuiţi să îi laude şi să îi preţuiască pe cei dragi atunci când aceştia nu mai sunt. "Când ne mai aducem aminte de cei care sunt împreună cu noi şi cărora atât le mai putem acorda cinstirea, ne ridicăm şi noi la demnitatea adevărată de slujitori, de credincioşi, de fii ai lui Dumnezeu după har. Am venit aici să aducem şi noi prinosul de recunoştinţă, preţuirea şi dragostea care vine de sus, pentru două lucruri care au fost menţionate la Evanghelia pe care am citit-o la Te Deum". Părintele Mitropolit a explicat că slujba de Te Deum este cea prin care "în diferite momente i-aducem mulţumire lui Dumnezeu pentru darurile pe care le-a revărsat asupra noastră. Evanghelia citită azi menţionează două elemente: credinţa şi iertarea. Dacă n-avem credinţă, nu stăm în legătură cu Dumnezeu. Cine poate să fie un exemplu şi un stâlp al credinţei decât un slujitor care a dăruit totul lui Dumnezeu şi bisericii sale şi iată că Dumnezeu l-a învrednicit cu ani mai mulţi decât patriarhali. Credinţa aceasta puternică poate muta munţii necredinţei, ai îndepărtării de Dumnezeu, ai ateismului. Astăzi când ne gândim la acea perioadă, parcă ne cutremurăm, nu ne vine să credem că noi am trecut printr­o astfel de perioadă, când vedem acum ce înseamnă să fii liber să îţi manifeşti credinţa în Dumnezeu", a spus ÎPS Laurenţiu, referindu-se la perioada grea în care părintele Nichifor Todor a ridicat biserica. "Eram preot la Lisa şi deseori veneam în Sibiu, în perioada aceasta, â70-â76, când s-a construit biserica aceasta şi urmăream cum s­a dărâmat cealaltă, să fie extinsă cea nouă, cum a rămas aceasta în picioare ca minunată mărturie despre credinţa unui neam, printr­un fiu al neamului şi prin toţi ceilalţi credincioşi care au stat împreună alături de părinte. Dacă nu stăteau credincioşii alături de preot, preotul ar fi fost închis imediat. Era foarte simplu ca printr-o hârtie să fii mutat în altă parte, sau dispăreai, fără ca nimeni să mai ştie nimic, ştergându-se urmele. Nu s-a putut clinti nimic de aici, datorită unei credinţe puternice a unui om care a fost rânduit de Dumnezeu să fie cinstit", a spus IPS Laurenţiu. Referindu-se la cea de a doua virtute amintită în Evanghelia citită la Te Deum, IPS Laurenţiu a arătat: "Se spune că dacă noi nu vom ierta, nici Dumnezeu din ceruri nu ne va ierta nouă. Dar iertarea provine dintr-o iubire smerită faţă de toate creaturile lui Dumnezeu, faţă de toţi cei încredinţaţi spre păstorire. Credinţa statornică şi iubirea smerită care totdeauna s-a transformat în iertare. Dumnezeu ne dă nouă iertare pentru păcatele noastre când îngenunchem în faţa lui, dar ne dă iertarea cu condiţia amintită în Tatăl Nostru: "Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri". Dacă am tălmăci aceste cuvinte, înţelegem că dacă noi nu iertăm, nici Dumnezeu nu ne iartă nouă. El I-a iertat şi pe cei care L-au supărat, pentru că Dumnezeu a vrut să ducă această corabie a mântuirii spre liman. Noi suntem ca într-o corabie, biserica are chiar formă de corabie. Puterea Bisericii stă în Hristos, care e cârmaciul, iar noi suntem ucenicii lui, preoţi slujitori şi credincioşi împreună", a mai spus IPS Laurenţiu, care a adăugat, referitor la anii împliniţi de părintele Nichifor, că "a putut să ajungă la vârsta aceasta şi datorită rugăciunilor frăţiilor voastre. S­au rugat şi credincioşi, şi fii duhovniceşti, se roagă de sus, în ceruri, cei care nu mai sunt aici". Mitropolitul Ardealului, IPS Laurenţiu, i-a urat părintelui Nichifor Todor "să aveţi pace în suflet şi mulţumire pentru tot darul pe care Dumnezeu vi l-a revărsat asupra Sfinţiei Voastre, asupra familiei şi asupra familiei celei mari care este Biserica lui Hristos. Aceasta este mare bucurie pe care o trăim cu toţii şi am dorit să fim şi noi părtaşi. Ne rugăm ca să vă dea Dumnezeu darurile sale nemărginite, pe care acum le pregustăm în Euharistie şi pe care apoi le vom gusta dincolo, în mod deplin. Să vă dea Dumnezeu sănătate, iar bucuria duhovnicească să vă conducă până în ultima clipă a vieţii, pentru ca dincolo să primiţi plenar bucuria comuniunii cu Hristos pe care l-aţi slujit până la 95 de ani". "A fost şi pe schele, umbla ca o pasăre, numai Dumnezeu ştie cum" O mulţime de credincioşi au venit la biserică pentru a fi alături de părintele Nichifor Todor. Cei mai bătrâni au depănat amintiri din viaţa lor de familie în care un loc important l-a avut întotdeauna şi părintele Nichifor. "În 1954 a venit şi m-a întrebat dacă sunt căsătorită şi cununată la biserică, pentru că a văzut că am doi copii. De atunci, din â54 este preotul meu, de 56 de ani. Cu dânsul am colaborat pentru pictura bisericii, eu am fost gazda pictorilor, am pregătit masa, tot. Veneam aici la biserică cu mâncarea, le spă-lam, călcam, am făcut tot ce a trebuit să fac. A fost foarte greu când s-a ridicat biserica, a fost urmărit la tot pasul, dar a avut noroc că a avut credinţă mare în Bunul Dumnezeu, care l-a ajutat şi mereu a fost cu el. Şi oamenii de aici l-au ajutat, au fost în sprijinul dânsului, de asta a putut hălădui până acuma, adică a rezistat până acum. El a fost administratorul, a fost şi pe schele, umbla ca o pasăre, numai Dumnezeu ştie cum. A fost omul lui Dumnezeu şi nici astăzi nu îl uit, până în mormânt, cine o fost păstorul nostru, părintele Nichifor. El ne-o botezat şi cununat copiii, nepoţii, strănepoţii. Dumnezeu să îi dea sănătate şi mulţi ani!", a spus Tatu Maria, în vârstă de 80 de ani. O altă doamnă prezentă la biserică a spus: "Îl cunosc din â59, el ne-a fost păstorul nostru bun şi mie, şi soţului meu. Bărbatul meu era pe schelă cu părintele de când a început lucrarea şi până s-a terminat. Era greu, îmi spunea bărbatu-meu că el venea aici la cioplit piatra sau era sus pe schelă. Eu veneam pe jos de la lucru, pe aici, dar el nu venea acasă, pentru că lucrau şi noaptea. Lucrau aici zi lumină şi noaptea", a spus Dragoman Maria, în vârstă de 73 de ani, care a mai adăugat că ea a cântat în corul bisericii până în momentul când a trebuit să se opereze. O altă doamnă, care a remarcat că ea a cântat în corul bisericii timp de 30 de ani, a spus: "Părintele a fost pentru noi foarte bun, ne-a educat. Am fost aici în perioada când s-a ridicat biserica, când s-a înfiinţat corul. L-am respectat pe părintele în toţi anii, de ziua dânsului, de Crăciun mereu l-am colindat. În perioada comunistă, când erau vremuri mai grele, ne îmbărbăta, ne spunea să fim credincioase. Când s-a ridicat biserica, am contribuit şi noi cu alimente, ajutam la curăţenie, ce era nevoie", a spus Chiliban Maria de 77 de ani. Biserică ridicată sub ochii lui Ceauşescu Sibienii îşi amintesc şi acum cu mirare cum s-a ridicat Biserica "Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil" chiar sub privirile autorităţilor comuniste, într-o vreme când bisericile riscau să fie dărâmate. Prin stăruinţa de care a dat dovadă, părintele Nichifor Todor a reuşit să găsească o cale de a face ceea ce părea aproape imposibil. Pentru că biserica veche era prea mică, părintele Todor s­a gândit să o transforme, să o mărească, astfel că "prin anii â60, când, în regimul care era, a început să strângă documentaţie, materiale, prin relaţie cu oamenii, cu constructorii, iar prin anii â70 s-a început demolarea vechii construcţii. Aprobare nu s-a dat pentru ridicarea noii biserici, categoric, şi atunci s-a găsit un tertip", a spus fiul mai mare al părintelui, care îi poartă şi numele, Todor. Astfel, a spus autorităţilor "că biserica este prea mică şi că ea va mări doar la intrare, un metru într-o parte şi un metru în cealaltă parte. Aprobarea a fost primită pentru această lărgire, iar sub această mască s-a dărâmat pas cu pas cealaltă biserică şi s-a lărgit, până s-a ajuns la biserica cea nouă, de azi. A fost o muncă fantastică!", îşi aminteşte fiul cel mare care a fost martorul vizitei lui Ceauşescu la Sibiu chiar în timpul când se ridica biserica cea nouă. "În anii â74, când Ceauşescu a vizitat Sibiul, a trecut spre Independenţa 2 pe această stradă, a urmărit cu privirea biserica, oamenii erau sus pe schelă, lucrau la turnul principal al bisericii, până când a trecut maşina. Am înmărmurit cu toţii, spuneam că gata, peste două zile e închis părintele, sunt închişi oamenii, se dărâmă tot ce s-a făcut. Nimic! Absolut nici o reacţie! Dimpotrivă, şefii de la construcţii, de la partid, de la judeţ, au contribuit fiecare cum au putut. Unii au adus schele, unii au adus materiale, astfel că a mers totul ca pe roate. Categoric a fost mâna lui Dumnezeu!", se minunează şi astăzi fiul părintelui Nichifor Todor. Oamenii care au stat în jurul părintelui şi care l-au ajutat să ridice biserica au avut un curaj fantastic, pentru că "au fost şi presiuni, părintele a fost chemat de securitate, a lipsit o zi, două, trei, a fost dus la Alba Iulia, dar nu s-a lăsat", a spus fiul părintelui, care îşi aminteşte de insistenţa de neclintit de care dădea dovadă preotul care nu renunţa la ceea ce şi­a propus: "El mi-a spus aşa: mă dă pe uşă afară, mă duc pe uşa cealaltă! A fost omul care a insistat fantastic, nu s-a lăsat. Acelaşi lucru l-a făcut cu pictorii. Pictorii erau la Nazaret, fraţii Moroşanu, Mihail şi Gavriil. I-a contactat, prima dată a fost un refuz şi atât a insistat şi le-a explicat despre ce este vorba, încât i-a copleşit pe oamenii aceia că şi acum mai ţinem legătura, unul dintre ei, Dumnezeu să îl ierte, a murit, dar o nepoată de a lor vine aici tot timpul. Cei care au pictat la Nazaret au pictat şi aici", a spus Nichifor Todor. "Aici s-a lucrat zi şi noapte, încontinuu, oamenii au fost foarte săritori, au contribuit cu mâncare, cu muncă fizică, a fost o activitate de neimaginat, fără nici o obligaţie, cu un simplu apel făcut au sărit cu toţii cu cea mai mare bucurie. Părintele e plin şi acum de vitalitate. În urmă cu doi-trei ani era sus pe scară să curăţe copacii, la 80 şi ceva de ani s-a suit în turn singur, să schimbe becul, pentru că nu voia nimeni să se urce. La toţi le-a fost frică, dar el s-a suit şi a schimbat", a mai spus Nichifor Todor, fiul cel mare al părintelui. ▲ O viaţă model Preotul protopop stavrofor Nichifor Todor a fost omagiat şi de autorităţile oraşului Sibiu, când, în urmă cu unsprezece ani, a primit titlul de cetăţean de onoare al municipiului. Cu această ocazie, s-a realizat o scurtă prezentare a vieţii părintelui, realizată de preot Silviu Filimon, prof. univ. dr. Ioan Bogdan şi preot Vasile Munteanu, în care se arată că Nichifor Todor s­a născut în comuna Drâmbar - Teleac, judeţul Alba, pe 30 aprilie 1915, iar studiile teologice le-a făcut în anul 1935, la Academia teologică ortodoxă "Andrei Şaguna" din Sibiu, unde a avut profesori cu studii în străinătate, printre care se remarca Părintele Dumitru Stăniloae, ca profesor de dogmatică şi rector. Ca preot la Ilimbav, părintele a desfăşurat o pastoraţie puţin obişnuită la sat pentru vremea respectivă, cu Sf. Liturghie miercuri şi vineri, alături de cele din duminici şi sărbători, cu vecernii şi miezunoptica de două ori pe săptămână în postul Paştilor. "După cinci ani şi câteva luni de activitate pastorală model, a fost chemat urgent de mitropolitul Nicolae Bălan la Sibiu şi i s-au oferit, fără cerere, neaşteptat, două parohii vacante la alegere, Guşteriţa şi Turnişor, suburbii ale Sibiului. A ales Parohia Turnişor, apoi a fost numit de către mitropolitul Bălan protopop provizoriu al raionului Sibiu. La Parohia Treistejari, cu greutăţile vremii, duce la bun sfârşit ridicarea bisericii noi care este târnosită pe 3 noiembrie 1985 cu hramul "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil". La acel moment, mitropolitul Antonie Plămădeală a spus: "Aţi dat Sibiului acest monument de frumuseţe, deţinător al unui tezaur pictural de mare valoare. Un monument de cultură, de artă şi de simţire românească. Un monument nu numai pentru Sibiu, ci pentru întreaga Mitropolie şi pentru ţara întreagă."