Cum să depășim încercările?

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 559

„Părintele Ioil a fost un călugăr al rugăciunii și al ascultării. Era de loc din comuna Avrig - Sibiu. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea a venit să slujească lui Hristos în Schitul Peștera Ialomicioarei.

Cea mai aleasă nevoință a Părintelui Ioil era rugăciunea întărită prin post. Toată viața mânca o dată pe zi, legume și verdețuri fierte. Iar dacă vrăjmașul îl ispitea să mănânce înainte de vreme, el se ocăra pe sine, zicând:

– Mai rabdă, ticălosule, dacă vrei să mi te faci călugăr, că nu este acum vremea mâncării, ci a rugăciunii!

Ziua făcea ascultare în schit, zicând în taină rugăciunea lui Iisus, iar noaptea priveghea, citind la Psaltire și făcând metanii. Apoi, îndată ce se culca, vrăjmașul îl supăra cu tot felul de năluciri. Uneori îi bătea în ușă, zicând:

– Părinte Ioil, ieși afară că te cheamă starețul!

Alteori intra în chilie în chip de femeie și-i zicea:

– Părinte Ioil, am venit să te văd. Mă cunoști?

Iar bunul nevoitor, înțelegând cursele vicleanului diavol, îl alunga cu această rugăciune:

– Să învie Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui...

Apoi adăuga:

– Piei, satano, din chilia mea, lovească-te Sfânta Cruce!

Și așa se izbăvea.

Bătrânul a fost un timp iconom la Schitul Peștera și era tuturor pildă de bunătate, de smerenie și de ascultare. Pentru viața lui aleasă a primit de la Dumnezeu darul înainte-vederii. Că vedea pe fiecare de ce patimă era stăpânit. Când se apropia cineva de el, îl sfătuia, zicând:

– Frate, lasă-te de păcatul cutare, că am văzut pe diavolul cum te stăpânea!

Astfel, mulți ascultau de sfatul bătrânului și se pocăiau.

Așa s-a nevoit Părintele Ioil în Schitul Peștera mai bine de 40 de ani. Apoi s-a mutat la Domnul, fiind găsit în chilie cu Psaltirea lângă el.”

(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)