Cum se manifestă rinitele atrofice

În numărul de astăzi vă vom prezenta două forme ale inflamaţiilor cronice ale mucoasei nazale, mai puţin cunoscute, împreună cu simptomele specifice manifestate de bolnavi: rinita atrofică banală şi ozena.

Rinita atrofică banală reprezintă inflamaţia cronică a mucoasei nazale, cu atrofie ireversibilă şi lărgire anormală a foselor nazale. Este frecvent întâlnită la femei după 15 ani, fiind favorizată de utilizarea excesivă de spray-uri nazale ce conţin vasoconstrictoare, de lucrul în mediu cu noxe chimice, de prezenţa în antecedente a unor boli infectocontagioase sau intervenţii chirurgicale la nivelul nasului. Pacientul are senzaţia permanentă de nas înfundat, are dificultăţi în perceperea mirosurilor, cefalee (durere de cap), senzaţia de uscăciune nazală sau mici episoade de sâ ngerare nazală. Tratamentul este unul local şi constă în badijonarea mucoasei nazale cu soluţie Bonain sau Lugol, aplicarea de Miostin (3-5 picături/zi), pomezi cu vitamina A uleioasă şi aerosoloterapie cu ape sulfuroase. Simptomele ozenei Ozena este o formă mai severă de rinită atrofică, definită drept o inflamaţie cronică a mucoasei nazale, cu atrofia ireversibilă a mucoasei, însoţită de o supuraţie nazală crustoasă, urât mirositoare. Este frecvent întâlnită la fete aflate la vârsta pubertăţii. Simptomele se instalează lent, pe parcursul mai multor ani şi se înscriu în mai multe etape: - perioada preozenoasă, prezentă la copii de 7-8 ani, cu senzaţie de obstrucţie nazală ce nu cedează la tratamentul clasic, însoţită de o scurgere nazală purulentă, abundentă şi groasă, persistentă. Apoi, în timp, secreţiile încep să prezinte un miros urât. Acesta este sesizat doar la început de către bolnav, pentru că în timp sunt afectate filetele nervoase ale nervului olfactiv, cu scăderea şi apoi pierderea mirosului; - perioada de stare, în care sunt prezente senzaţia de uscăciune nazală şi nas înfundat, mici sângerări nazale, secreţii purulente urât mirositoare din nas, dificultăţi în perceperea mirosurilor, dureri de cap, oboseală intelectuală, dureri la nivelul piramidei nazale şi sinusurilor; - perioada terminală, în jurul vârstei de 40 de ani, în care simptomele se ameliorează, mucoasa nazală fiind atrofiată, dar fără cruste şi secreţii urât mirositoare. În evoluţia bolii pot surveni o serie de complicaţii, printre care amintim: faringita ozenoasă (senzaţie permanentă de gât uscat şi dificultăţi la înghiţit), laringo-traheita ozenoasă, complicaţii sinusale, oculare, manifestări digestive (greţuri, scăderea poftei de mâncare, scaune neregulate urât mirositoare, vărsături), manifestări bronhopulmonare, cranio-faciale sau psiho-intelectuale. Cum se tratează ozena? Tratamentul ozenei vizează măsuri locale, generale şi chirurgicale. Tratamentul local constă în spălarea zilnică a foselor nazale cu ser fiziologic călduţ, în vederea eliminării crustelor urât mirositoare cu ajutorul unui irigator sau pară de cauciuc (nu prin aspirarea lichidului, în nas existând pericolul infectării sinusurilor sau Trompei Eustachio). Se va folosi, în scopul scăderii aderenţei crustelor, instilaţii nazale cu vitamina A uleioasă sau eucaliptolat 2%. Se mai recomandă pensulaţii nazale cu soluţie Lugol în glicerină, inhalaţii cu ape sulfuroase şi aplicaţii de pomezi locale cu antibiotice. Tratamentul general include vitaminoterapie, climatoterapie marină, tonifierea generală a organismului cu calciu, proteine. Tratamentul chirurgical este rezervat formelor severe şi include o serie de intervenţii menite să combată uscăciunea şi crustele şi metode de strâmtare a lumenului foselor nazale.