Cum și de ce trebuie să respectăm personalitățile

Slavă Domnului, România n-a dus niciodată lipsă de personalități!

Dacă ar fi să amintim toți domnitorii și toate căpeteniile militare care, aici, la porțile Orientului, au reușit să oprească, să frâneze ori să diminueze, cât a fost omenește posibil, atât valurile succesive de popoare migratoare, cât și expansiunea imperiilor la a căror intersecție ne-am aflat, ar fi insuficient nu doar spațiul acestei rubrici, ci probabil cel al întregului ziar.

La fel și dacă am încerca să pomenim toate personalitățile cre­dinței creștine care au păstorit, au modelat, au îndrumat și au ajutat românii, începând cu Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României.

Dar personalități am avut în toate domeniile.

În 18 martie 1906, Traian Vuia a fost primul om care a ridicat un avion de la sol prin forța motorului și a zburat cu el. Frații Wright folosiseră o catapultă...

Ștefan Odobleja, medic militar, a publicat în 1938-1939 cele două volume din „Psihologia consonantistă”, în care definea bazele ciberneticii cu un deceniu înaintea lui Norbert Wiener, creditat ca părinte al acesteia, prefaţând astfel construirea calculatorului modern. În zilele noastre, Andrei Alexandrescu este unul dintre cei mai sofisticați experți în C++, limbaj de bază al computerelor, și super specialist în Inteligență Artifi­-
cială.

Emil Racoviță a întemeiat bio­speologia.

Justin Capră a inventat jack pack-ul, aparatul de zbor individual cu reacție, în poziție verticală.

Constantin Brâncuși este unanim recunoscut drept părintele sculpturii moderne.

George Enescu a fost unul dintre cei mai mari compozitori, dirijori, profesori, violoniști și pianiști ai lumii.

George (Gogu) Constantinescu a pus bazele teoriei sonicității, cu ajutorul căreia a inventat motorul, pompa și ciocanul sonic, pe lângă primul schimbător de viteze automat.

Eugen Ionescu, părintele teatrului absurd, a fost primit în Academia Franceză.

Aceeași înaltă instituție îi acordase premiul ei unei tinere de numai 18 ani, Martha Bibescu.

Nadia Comăneci este cea mai mare sportivă din istoria gimnasticii, prima care a luat, de mai multe ori, nota 10.

Iolanda Balaș a fost atleta numărul 1 din istoria săriturii în înălțime.

De rezultatele excepționale în cercetarea geriatrică ale Anei Aslan au beneficiat personalități precum Charles de Gaulle, Indira Gandhi, Marlene Dietrich, Konrad Adenauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas ori Salvador Dali.

Și lista poate continua...

Bine, dar nu e suficient ca oamenii aceștia să rămână între copertele dicționarelor și enciclopediilor, iar noi să-i pomenim doar așa, din când în când, la aniversări ori comemorări cu un număr rotund de ani?

Nu. În primul rând pentru că oamenii aceștia constituie stâlpii de rezistență ai fabuloasei construcții numite România. A nu-i cunoaște bine, a nu citi despre ei, a nu-i pomeni și în afara momentelor festive - de multe ori formale, festiviste sau chiar sforăitoare - înseamnă să nu știi, vorba lui Moromete, pe ce te bazezi. Chiar dacă implicațiile sunt indirecte și subtile, drumul fiecăruia dintre noi, succesul în viață, cariera și, la urma urmei, felul în care ne simțim în propria noastră piele depind și de ceea ce au făcut marile personalități ale României.

În al doilea rând, ei sunt modele. Ce frumos ar fi ca fiecare dintre noi să-și spună „Vreau să fiu, în profesia mea, măcar a suta parte din ce este Mihai Eminescu în literatură...”