Cuvântul ierarhului: Episcopul Melchisedec Ştefănescu - un ierarh plurivalent

† Ioachim BĂcĂuanul

Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului În cadrul manifestărilor cultural-religioase prilejuite de împlinirea a 600 de ani de existenţă neîntreruptă a Episcopiei Romanului, organizate sub binecuvântarea noastră, în anul 2008, a fost reeditat volumul marelui episcop cărturar Melchisedec Ştefănescu: Chronica Romanului şi a Episcopiei de Roman, într-o formă diortosită şi îmbogăţită, cu note de observaţie inserate de reputatul profesor emerit Tudor Ghideanu. Anul acesta, în cadrul manifestărilor culturale Zilele Episcop Melchisedec, ajunse la a noua ediţie, vede lumina tiparului volumul de faţă, sub semnătura aceluiaşi erudit profesor, intitulat: Melchisedec - lumina Ortodoxiei româneşti. Acest fapt demonstrează, încă o dată, că ierarhul-instituţie romaşcan, Episcopul Mechisedec, este o sursă inepuizabilă pentru cercetători, indiferent care este sfera lor de activitate. S-au scris, se scriu şi se vor mai scrie încă multe pagini care să reliefeze activitatea neobositului ierarh moldovean, cel care a ştiut să marcheze, ca nimeni altul, timpul său. De aceea, devine o datorie de onoare în a face cunoscută misiunea încredinţată de Dumnezeu ilustrului ierarh. A-i evoca personalitatea şi lucrarea nu înseamnă a înfăptui o corvoadă sau a schiţa o biografie care să uimească fără a schimba în vreun fel starea sufletească a cititorului, ci înseamnă a prezenta un model de trăire autentică a Evangheliei lui Hristos, a aureola o icoană a Ortodoxiei româneşti. Episcopul Melchisedec rămâne cea mai emblematică personalitate a celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea. A fost un ierarh complex: erudit şi literat, istoric şi diplomat, administrator al Tainelor lui Dumnezeu şi liturgist, profesor şi teolog, orator şi scriitor, urmând ca şirul termenilor care definesc polivalenţa acestui episcop să se prelungească pe măsura studiului personal. S-a născut la Gârcina, o localitate nemţeană, şi s-a format ca intelectual la şcolile din Moldova, dar şi la cele din străinătate, renumite în epoca în care a trăit. Formaţia sa spirituală a fost dobândită mai întâi în familie, locurile natale conducându-l către vetrele de sihăstrie din Munţii Neamţului. La Mănăstirea Neamţ a şi stat o perioadă, timp în care a studiat arhiva bibliotecii, parcurgând şi însuşindu-şi cunoştinţe temeinice de teologie. A trecut prin toate treptele slujirii, fiind diacon, ieromonah, hirotesit protosinghel şi arhimandrit, iar apoi episcop, având să conducă pentru scurt timp destinele altor două scaune episcopale: al Huşilor (1861-1865) şi al Dunării de Jos (1865-1879). În 3 aprilie 1879 a fost întro-nizat episcop al Romanului. În plan social-administrativ, a fost ales şi şi-a îndeplinit cu responsabilitate mandatul de deputat în Divanul ah-hoc, luptând pentru ca Biserica Ortodoxă să-şi păstreze identitatea şi autonomia. Pentru calităţile şi deosebita implicare în bunul mers al problemelor civice, a fost numit, pentru scurt timp, ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Om înzestrat cu multă înţelepciune, caracter intuitiv, episcopul Melchisedec Ştefănescu a înţeles repede că funcţiile dobândite în ordinea umană nu sunt compatibile cu misiunea Bisericii. Este ca şi cum s-ar sluji la doi domni, în acelaşi timp. De aceea, cu delicateţe, s-a retras din slujba de ministru. În plan sociocultural a îndeplinit diverse funcţii didactice: învăţător, inspector, profesor de teologie, autor de manuale, director de seminar, conferenţiar la diverse simpozioane de teologie, organizate atât în ţară, cât şi în străinătate. S-a făcut cunoscut mai ales prin lucrările cu caracter istoric, care au devenit opere de referinţă în domeniu. Două cronici importante, privind scaunele episcopale de la Huşi şi Roman, îl arată pe Melchisedec drept un ierarh erudit, aplecat spre studiu şi cercetare, care emite şi propune cu argumente solide interpretări noi asupra unor păreri istorice, consemnează cronologic lista ierarhilor eparhioţi, integrează activitatea bisericească în viaţa socială. Volumul Melchisedec - lumina Ortodoxiei româneşti de Tudor Ghideanu se vrea a fi o nestemată care se adaugă aureolei marelui episcop cărturar şi are menirea să demonstreze plurivalenţa şi, mai ales, dăruirea totală, jertfelnică a ierarhului romaşcan. Domnul prof. univ. dr. Tudor Ghideanu vrea să readucă în actualitate personalitatea unui ierarh minunat al Ortodoxiei româneşti, care a strălucit ca o lumină în sfeşnic şi pe care întunericul n-a putut să o cuprindă. Cine ştie?! Poate lucrarea de faţă va întregi, în curând, dosarul de canonizare, atunci când Biserica va trage concluziile şi va aduna argumentele, după criterii canonice, pentru proclamarea episcopului Melchisedec ca sfânt al Bisericii strămoşeşti.