Cuvântul ierarhului: Rugăciunea trebuie curăţată de utilitarism

† Ioachim Băcăuanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului

A cincea duminică din Postul Mare este dedicată de Biserică Sfintei Maria Egipteanca, cea mai mare ascetă cunoscută în Biserica creştină. Viaţa ei este binecunoscută astăzi şi este la îndemâna oricui să o citească. Ceea ce este important este mesajul pe care ni-l transmite, citind şi urmărind viaţa acestei mari sfinte a Bisericii. Era o mare păcătoasă, o prostituată care trăia într-un important oraş al desfrâului din Egipt. Dumnezeu, Care a venit să scoată umanitatea din robia păcatului şi a morţii spirituale, a dat dovadă, prin ea, că omul se poate schimba prin metanoia şi poate ajunge asemenea îngerilor. Pe scurt, viaţa ei o putem cuprinde în trei părţi: starea de păcat sau căderea, starea de pocăinţă sau purificarea şi starea de pocăinţă permanentă sau iluminarea. Punctul forte al vieţii ei a fost venirea în sine, convertirea, mutatio mentis. Acest lucru s-a produs atunci când voia să intre pentru a se închina lemnului Sfintei Cruci a Mântuitorului Hristos, în biserica din Ierusalim. O forţă exterioară ei o oprea să înainteze. Era semnul chemării la o altă stare a vieţii. De ce tocmai ea şi nu alţii, care erau, poate, tot atât de păcătoşi? Pentru ce eu sau tu nu suntem opriţi, când voim să intrăm în Sfânta Sfintelor unei biserici sau într-un loc sacru, pentru a săruta o icoană făcătoare de minuni sau moaştele unui sfânt? Dacă reflectăm bine, în toată sinceritatea, şi noi ar trebui să fim opriţi de o forţă nevăzută atunci când am vrea să înaintăm spre ceva sfânt cu o conştiinţă încărcată de fărădelegi. Autorul inspirat, patriarhul Sofronie al Ierusalimului, care a scris viaţa Mariei Egipteanca, nu ne dă un răspuns la această întrebare logică, dar pe acesta îl putem deduce din context. Această femeie, destrăbălată iniţial, a fost aleasă pentru că numai Dumnezeu ştia că are un suflet mare. Am putea pune întrebarea şi despre Sfânta Fecioară Maria; de ce ea şi nu altă fecioară a fost aleasă pentru a dialoga cu cerul. Dumnezeu are planul Său pentru lume, El ştie adâncurile sufletului, El ne alege din pântecele maicii noastre pentru a împlini întru El binele. El ne-a lăsat liberi însă să urmăm acest plan, pentru că nu este predestinaţie absolută în planul lui Dumnezeu. El ştie toate, dar nu intervine în viaţa omului, pentru că i-ar îngrădi libertatea. El doar insuflă pe fiecare să împlinească binele. Însă, pe unii îi alege în mod special, ca să împlinească planul Său pentru lume. Aşa au fost aleşi Fecioara, apostolii, sfinţii Bisericii şi deci şi Sfânta Maria Egipteanca. Şi Sfântul Apostol Pavel, spre exemplu, marele prigonitor al creştinilor, a devenit Apostolul Neamurilor şi cel mai fervent apostol al lui Hristos după un moment anume: întâlnirea cu Hristos pe Calea Damascului. Cel mai mare păcătos poate deveni un sfânt Sfânta Maria Egipteanca a fost aleasă de Dumnezeu pentru a ne arăta cum omul, din cel mai mare păcătos, poate deveni un sfânt. Biserica, într-unul din imnele sale, cântă: "Mare este puterea Crucii Tale, Doamne, că s-a înfipt în loc şi lucrează în lume. Şi a făcut din pescari apostoli şi din păgâni mucenici, ca să se roage pentru sufletele noastre". Mântuitorul a ales-o pe Sfânta Maria Egipteanca şi a oprit-o înaintea Crucii Sale pentru a trezi în ea conştiinţa de sine, apoi conştiinţa păcatului şi conştiinţa prezenţei lui Dumnezeu. După trezirea conştiinţei, încep treptele urcuşului. Ea voia să intre în Sfântul Mormânt în starea ei păcătoasă în aparenţă, însă curată în profunzimi. Ea nu cerea nimic lui Dumnezeu; dorea doar să vadă locul unde S-a răstignit Hristos. Fără îndoială că erau, poate, sute sau mii de pelerini care şi ei intrau, dar fiecare cu scopul său: unii se rugau pentru sănătatea lor, alţii pentru dobândirea de bogăţii, bani, avere, pentru un succes oarecare. Maria nu cerea nimic, doar voia să se apropie de Crucea Domnului. Tocmai această dorinţă, simplă în aparenţă, i-a fost refuzată, ceea ce i-a produs o mare durere. O astfel de experienţă poate să ne intrige. Dacă Hristos este Cel care ne-a zis: "Cereţi şi vi se va da, bateţi şi vi se va deschide, căutaţi şi veţi afla" (Matei 7, 7), atunci de ce nu ne dă, fie chiar şi un lucru simplu şi nejustificat. Explicaţia ni se dă în Evanghelia zilei (Marcu 10, 32-45), cu fraţii lui Zevedeu, care cereau emfatic să fie unul de-a dreapta şi altul de-a stânga, în împărăţia lui Dumnezeu, şi cărora Hristos le spune: "Nu ştiţi ce cereţi". Deci, noi nu trebuie să cerem ca Hristos să fie de partea noastră, ci să ne rugăm ca noi să fim de partea Lui. Iar, pentru acest fapt, Dumnezeu are metodele Sale: pe unii îi cheamă mai repede, pe alţii după o osteneală mai mare. Pentru a se apropia de Mântuitorul, de locul cel sfânt al Lui, Mariei i-au trebuit 47 de ani de jertfă şi asceză în Pustia Iordanului. Iată cum Dumnezeu ne pregăteşte calea fiecăruia, depinde încă o dată de noi dacă voim să fim în compania Lui sau nu. Obstacolul a fost, pentru Maria Egipteanca, un impuls pentru a porni pe calea pocăinţei, a smereniei, a urcuşului duhovnicesc. Sfântă Maria, roagă-te lui Hristos pentru noi, păcătoşii!