Cuvântul tânărului: De ce să lupt pentru viaţă?

Înconjurat de prea multe griji, mereu în criză de timp, cu sănătatea şubredă şi cu programul dat peste cap, parcă nu mai ai putere nici să rezolvi obligaţiile personale, însă, inevitabil, afli despre o mare nedreptate care se petrece în jurul tău: avortul. Te gândeşti cu tristeţe că foarte mulţi copii nu se mai pot bucura de frumosul dar dat nouă de Dumnezeu: Viaţa. Nu se pot bucura de razele soarelui, de privirea caldă a mamei, de joaca prin zăpada pufoasă, de zâmbetul gingaş al unor persoane dragi, nu au dreptul la iubire, fericire, libertate, la... viaţă.

Tinerii de astăzi se îndepărtează de adevăratul sentiment de iubire, înlocuindu-l cu satisfacerea poftelor trupeşti, şi nu se mai gândesc la urmări. Acest lucru le schimbă mentalitatea într-una egoistă, pătimaşă, iar, când apare o sarcină nedorită, aleg cu uşurinţă calea avortului, prin pilule sau chiuretaje, încercând să-şi justifice fapta prin amăgirea că viaţa nu începe în momentul concepţiei sau, chiar dacă începe, nu sunt pregătiţi pentru o sarcină, nu au posibilităţi materiale, nu pot întrerupe studiile, nu vor să aibă un copil aşa de repede, pentru că a fost doar un „accident“, iar propriul copil este condamnat, pe nedrept, la moarte. În 1993, România a fost înregistrată ca fiind ţara cu cel mai mare număr de avorturi din lume. De asemenea, ţara noastră are cea mai ridicată rată a mortalităţii cauzate de avort, de cinci ori mai mare decât rata medie din ţările Europei. Circa 87% din sarcini sunt întrerupte. Iaşul este capitala avorturilor în ţara noastră, iar în 1997 era primul oraş din Europa în ceea ce priveşte numărul acestora. Te îngrozesc statisticile şi întrebările îţi inundă mintea: ce pot face eu în privinţa asta? De ce să mă implic într-un fenomen atât de dureros? De ce să lupt eu pentru un copil, când mama lui, care trebuia să-l ocrotească cu dragoste, l-a sortit pierzării înainte de naştere? De ce să-mi tulbur liniştea, gândindu-mă la secvenţe din timpul unui avort? De ce să intru în contact cu răceala şi indiferenţa cu care priveşte societatea de astăzi problema avorturilor în ţara noastră? De ce să mă contrazic cu prietenii şi colegii mei care îşi trăiesc viaţa în plăceri şi avortează prunci nevinovaţi? De ce să nu las lucrurile aşa cum sunt, pentru că oricum nu voi rezolva prea multe, am destule pe cap, iar problema asta nu ţine de mine? De ce să lupt pentru viaţă? Pentru că morala şi religia noastră creştin-ortodoxă îndeamnă pe toţi fiii ţării să ia atitudine faţă de un fenomen atât de nociv pentru familie, care se dovedeşte a fi, printre altele, avortul.