Cuviosul Dometie Monahul, care, deși era surd, a auzit glasul lui Dumnezeu

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 510-511

„Spun părinții că în obștea Mănăstirii Neamț se nevoia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea un călugăr foarte evlavios și nebăgat în seamă, cu numele Dometie. De 60 de ani făcea ascultare la vitele mănăstirii, cărând resturi de mâncare de la bucătărie și zicând neîncetat rugăciunea lui Iisus în deplină tăcere și mulțumire duhovnicească. La chilie nu avea decât rasa, Ceaslovul și Psaltirea. Iar pentru că nu auzea, părinții îi spuneau Dometie cel surd de la văcărie, ca să-l deosebească de ceilalți călugări cu același nume.

În anul 1905, într-o zi de toamnă, a zis eclesiarhul mănăstirii către toți:

- Părinților, a murit Dometie cel surd de la văcărie. L-am găsit în chilie cu Psaltirea lângă el și l-am așezat în pridvorul bisericii. Care voiți să citiți la Psaltire în noaptea aceasta lângă Părintele Dometie, cum este obiceiul la călugări?

- Îi citesc eu la Psaltire! a răspuns ieromonahul Ioanichie Moroi.

La miezul nopții, când au venit călugării la Utrenie, toată biserica era plină de bună mireasmă.

- De unde este această mireasmă duhovnicească în sfânta biserică? întrebau pe ieromonahul Ioanichie.

- A ieșit de la Părintele Dometie! răspundea el.

Atunci călugării, înțelegând că l-a proslăvit Dumnezeu ca pe un sfânt, au început a face închinăciuni împrejurul sicriului, zicând:

- Cuvioase Părinte Dometie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi! Apoi, aducându-și Psaltirile, s-au rugat toată noaptea pentru odihna sufletului său. Și s-au adunat atât de mulți, încât nu mai încăpeau în pridvor și în naos. De aceea unii citeau la Psaltire în jurul bisericii.

În timpul înmormântării, trupul monahului Dometie a răspândit din nou bună mireasmă. Atunci arhiereul Narcis Crețulescu, starețul mănăstirii, a rostit aceste cuvinte:

- Vedeți, părinților, cum proslă­vește Dumnezeu pe cel ce face ascultare fără cârtire? Vedeți pe cel ce se roagă neîncetat, cu răbdare, și care nu caută răsplată de la oameni, ci de la singur Iisus Hristos? Părintele Dometie cel sărac acum s-a îmbogățit! Părintele Dometie, pe care nimeni nu-l băga în seamă, acum se roagă în cer pentru noi. Căci așa proslăvește Dumnezeu pe călugării cei smeriți și ascultători!”