De la ipoteză la experiment
De mulţi ani, trăim cu convingerea că cel care mănâncă mai puţin trăieşte mai mult şi este mai sănătos. De fapt, această chestiune a fost verificată, în timp, pe numeroase animale de laborator.
Cercetătorii de la Institutul Naţional de Studiu al Îmbătrânirii (Maryland, USA) au urmărit mai mult de două decenii influenţa alimentaţiei asupra unor grupuri de maimuţe rhesus. Un lot a primit hrană normală şi un altul o raţie calorică redusă cu 30%. Spre mirarea tuturor, între cele două loturi nu a existat nici o deosebire a duratei de supravieţuire sau a procentului de boli legate de vârstă.
Cercetări efectuate concomitent, în altă parte a Statelor Unite (în Wisconsin), au arătat alte rezultate. În acest studiu, alimentele date maimuţelor erau mai abundente, dar mai puţin diversificate, astfel că animalele martor au fost mai grase şi au murit mai repede decât cele care au primit o raţie calorică redusă.
Concluzia acestor două studii ar fi că restricţia calorică este eficace doar pentru persoanele supraponderale, care obişnuiesc să mănânce mult şi prost.
O altă ştire interesantă este legată de misterele proliferării anarhice a tumorilor canceroase, chiar dacă acestea au fost supuse unor terapii cu raze sau chimioterapice. S-a emis ipoteza existenţei unui număr mic de celule rezistente la tratament, care, ulterior, sunt capabile să refacă, în scurt timp, tumorile. Trei grupuri de cercetători au lucrat la verificarea ipotezei că aceste celule rezistente nu sunt decât celule suşă canceroase. Ca toate celelalte celule suşă, ele nu mor, ci se multiplică, pentru a produce celule „diferenţiate“, cu durată de viaţă limitată. Echipele implicate în cercetări au fost cele de la Institutul Hobrecht (Olanda), care au lucrat pe diferite tumori de şoarece, o echipă anglo-belgiană, care s-a ocupat de cancerul pielii, şi o echipă din Texas, care a studiat glioblastoamele (cancer al creierului extrem de agresiv şi rezistent la chimioterapie).
Singurul fapt pozitiv remarcat în urma acestor studii ar fi că se profilează o nouă direcţie terapeutică, şi anume aceea de a găsi medicamente care să atace şi să distrugă celule suşă tumorale.
Pentru aceasta, însă mai avem de aşteptat...
Studii efectuate pe şoareci la Universitatea Chapel Hill (Carolina de Nord, USA) arată că una dintre cauzele cancerului colo-rectal ar fi microbul Escherichia coli. Se ştie că persoanele care suferă de inflamaţie cronică a intestinului prezintă un risc de cinci ori mai mare de a dezvolta un cancer colo-rectal decât persoanele sănătoase. Studiile efectuate de grupul menţionat mai sus au arătat că, la animalele cu intestinul inflamat, E.coli proliferează, fiind de o sută de ori mai numeroasă decât la animalele martor. Aceşti microbi, care aderă la mucoasa colonului, determină mutaţii la celulele gazdă, mutaţii care generează tumori canceroase. Din aceste cercetări se desprinde concluzia că un tratament care ar urmări inhibarea proliferării microbului incriminat în intestin ar avea ca urmare micşorarea numărului de cazuri de cancer la acest nivel.
Tot factorii inflamatori par a fi incriminaţi în explicaţia dată pentru creşterea incidenţei infarctului de miocard la persoanele cu grupa sanguină AB, comparativ cu cei din grupa 0. Mecanismul producerii acestei afecţiuni are la bază modificări genetice, care, la rândul lor, sunt cauzate de prezenţa foarte crescută a unor factori inflamatori existenţi în organismul persoanelor din grupa AB (studii efectuate la Universitatea Harvard, USA).