Demersuri de a obţine recunoaşterea dreptului de proprietate

Situaţia titlurilor de proprietate pentru bunurile imobile bisericeşti a constituit o preocupare constantă a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel încă de la începutul patriarhatului său. Grija Preafericirii Sale pentru patrimoniul bisericesc este justificată de faptul că, pe de o parte, în prezent, Biserica dezvoltă ample programe social-filantropice, iar pentru acestea este nevoie nu nunai de fonduri băneşti, dar şi de imobile - construcţii şi terenuri - necesare derulării acestor programe, cât şi de realitatea că, odată cu secularizarea făcută de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Biserica a fost văduvită de o mare parte din averile sale.

În perioada 1945-1989 Biserica a fost forţată prin diferite mijloace - exproprieri, preluări abuzive, fără just titlu, sistematizări urbane şi rurale - să renunţe la multe proprietăţi imobiliare. Perioada îndelungată de timp în care Bisericii din fostul Regat i s-au luat cu forţa proprietăţile, precum şi lipsa unui sistem de carte funciară similar celui din Transilvania au făcut ca multe imobile din patrimoniul bisericesc să se piardă fără şanse mari de recuperare, în ciuda actualei legislaţii care, cel puţin teoretic, creează condiţiile necesare reîntregirii averilor bisericeşti ale unităţilor de cult. În ultimii ani, şi mai ales după alegerea ca Întâistatător al Bisericii Ortodoxe Române a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Arhiepiscopia Bucureştilor a făcut demersuri de a obţine recunoaşterea dreptului de proprietate al unităţilor de cult - parohii şi mănăstiri - asupra imobilelor - terenuri şi construcţii pe care acestea le-au stăpânit în fapt dintotdeauna. Este vorba de bisericile-lăcaş de cult, case parohiale şi clopotniţe cu terenul aferent (curţile acestora), cimitire. Modalitatea legală concretă de recunoaştere a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile bisericeşti pe care unităţile de cult le au deja în posesie, dar pentru care nu există titluri de proprietate, ori acestea sunt pierdute, rătăcite şi practic de negăsit, este obţinerea de hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de titluri de proprietate, urmare a promovării unor acţiuni în constatarea acestui drept. Iniţial, s-au formulat o serie de acţiuni de acest fel, care însă au fost blocate de un impediment de natură procedurală: orice acţiune în justiţie trebuie formulată în contradictoriu cu o persoană fizică sau juridică. Acţiunile formulate de partea bisericească s-au făcut în contradictoriu cu autorităţile locale. Acestea sau instanţa din oficiu ridicau - cumva justificat - excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor consilii locale. Se invoca faptul că autorităţile locale nu deţinuseră niciodată, cu nici un titlu, imobilele bisericeşti. Aceste excepţii de ordine publică erau admise, iar acţiunile formulate de partea bisericească respinse. Problema lipsei calităţii procesuale pasive a fost soluţionată prin prevederile Legii nr. 455/2006 privind stabilirea unor măsuri privind acţiunile şi cererile în justiţie formulate de cultele religioase recunoscute din România. Actul normativ a fost adoptat ca urmare a sesizărilor făcute de Biserica Ortodoxă Română prin structurile sale de conducere, inclusiv de conducerea Arhiepiscopiei Bucureştilor. Potrivit acestui act normativ, acţiunile şi cererile pentru constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile bisericeşti, „se soluţionează în contradictoriu cu autorităţile şi alte persoane interesate“. Se dădea astfel calitate procesuală pasivă autorităţilor locale. Pe de altă parte, prin acelaşi act normativ s-a obţinut un lucru deosebit de important – scutirea de plata taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar, pentru promovarea acţiunilor şi cererilor în justiţie formulate de cultele religioase din România, în vederea constatării dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra imobilelor - construcţii şi terenuri intravilane - bisericeşti. Printr-un ordin circular al Arhiepiscopiei Bucureştilor s-a stabilit procedura administrativă ce urmează a fi îndeplinită de unităţile de cult din subordine în vederea iniţierii de acţiuni judecătoreşti în constatarea dreptului de proprietate asupra imobilelor care se găsesc în stăpânirea netulburată a acestora, dar fără titlu de proprietate. Astfel, din cuprinsul cererii de binecuvântare trebuie să reiasă sub forma unei declaraţii pe propria răspundere a preotului paroh că s-au epuizat în prealabil toate căile de dobândire a actului de proprietate originar, în sensul că acesta a cercetat arhivele proprii, ale Centrului Eparhial, ale Primăriei localităţii (pentru autorizaţii de construire), precum şi Arhivele Naţionale şi filialele sale, dacă este cazul. Pe de altă parte, în preambulul cererii de binecuvântare trebuie să existe un cât mai precis istoric al proprietăţii respective, fie el şi bazat pe tradiţie orală, monografii, pisania bisericii etc., cererea urmând să fie însoţită de o documentaţie tehnică - cadastrală (parte desenată), întocmită de un inginer atestat. Această documentaţie urmează să fie folosită în cadrul procesului ca expertiză extrajudiciară şi, ulterior, la intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară. Ca urmare a acestor îndrumări ale Arhiepiscopiei Bucureştilor, prin Sectorul Juridic şi Sectorul Bunuri Imobile Bisericeşti, un număr important de parohii au iniţiat acţiuni în constatarea dreptului de proprietate asupra imobilelor bisericeşti aflate în posesia acestora, unele obţinând deja hotărâri judecătoreşti favorabile.