Denia Canonului cel Mare la Catedrala Mitropolitană din Iași

Luni seară, 23 martie, în toate lăcașurile de cult a fost oficiată prima denie din acest an, în cadrul căreia s‑a citit Canonul Sfântului Andrei Criteanul. La Catedrala Mitropolitană din Iași, slujba a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Întrucât sărbătoarea Bunei Vestiri va fi celebrată miercuri, conform indicațiilor tipiconale, Canonul cel Mare a fost citit integral luni seară.

Ieșenii și pelerinii veniți să se închine la cinstitele moaște ale Sfintei Cuvioase Parascheva și ale Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv au participat, luni seară, la slujba Deniei Canonului Mare. Tot în această zi, părintele arhimandrit Dosoftei Șcheul, mare eclesiarh al catedralei, a dat citire Vieții Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca.

La finalul deniei, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan a ținut un scurt cuvânt de învățătură, în care a vorbit despre ispita care apare în viața duhovnicească - relativizarea cuvântului Evangheliei Domnului Hristos: „Starea de pocăință, pentru care îl rugăm pe Dumnezeu să ne binecuvânteze, este încercarea noastră care se împlinește doar cu ajutorul lui Dumnezeu, să depășim marea ispită care apare în viața noastră, și anume relativizarea cuvântului Evangheliei Domnului Hristos. Chipul Sfintei Maria Egipteanca, atât de prezent în slujba Canonului Mare, arată că lucrurile în ceea ce privește pocăința nu se pot opri la jumătatea drumului. Desigur, nu putem noi merge pe drumul Sfintei Maria Egipteanca, 47 de ani de pocăință pentru păcatele săvârșite, dar Biserica nu lasă niciodată nivelul mai jos, ca propovăduire. Fiecare credincios, fiecare dintre noi, ne plasăm acolo unde Dumnezeu rânduiește, sau mai bine zis unde ușa inimii noastre se lasă deschisă ca puterea lui Dumnezeu să pătrundă în ea. Cineva merge mai sus, ca Sfânta Maria Egipteanca, noi, pământenii obișnuiți, încercăm să facem prima treaptă, tinzând spre celelalte, dar cel puțin să nu rămânem atașați prea mult pământului, pășind pe prima treaptă care merge spre Dumnezeu. Acest păcat, această tendință a noastră de a relativiza cuvântul Evangheliei, spunând că «se poate și așa», spunând că «se poate și cu Dumnezeu și cu puterea întunericului», «se poate și cu Sfânta Parascheva și cu drama avortului», ispita stării duhovnicești călduțe nu ne îngăduie să fim prea reci, pentru că zicem că suntem creștini, suntem ortodocși, avem cuvântul Evangheliei, dar în același timp nu tindem spre exigențele cele ultime ale Sfintei Evanghelii. Mărturisea Sfântul Sofronie că «noi avem tendința să limităm exigența Evangheliei la propriile noastre neputințe». Spunem cuvântul și repetăm cuvântul Domnului Hristos: «Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte se vor adăuga vouă», iar primul nostru gând este ca toate celelalte să le avem și dacă se poate să le adăugăm acestora și cuvântul lui Dumnezeu. Prin slujba Canonului Mare, de fapt, prin toate slujbele Bisericii, dar în mod special prin această slujbă, Biserica încearcă să ne ajute să înțelegem că starea de desăvârșire la care a ajuns Sfânta Cuvioasă Parascheva, bineînțeles, dar în seara aceasta insistând asupra vieții celei minunate a Sfintei Maria Egipteanca, este steaua cea de sus spre care creștinul este chemat să privească, să conștientizeze distanța cea mare între starea în care se află și acolo unde ar trebui să fie. Și chiar dacă nu ajungem niciodată, să nu pierdem din vedere că acolo ar trebui să fim și, văzând că nu suntem, strigăm din toată inima «Miluiește‑mă, Dumnezeule, miluiește‑mă!»”.