Deschis duminica

Nu cu mult timp în urmă, locuitorii unei localităţi din Germania discutau asupra unei teme care treptat aprinsese spiritele în comunitate şi trezise pofta de dezbatere a localnicilor, care nu se întâlneau foarte des cu astfel de oportunităţi. Era vorba despre iniţiativa unui lanţ de patiserii şi brutării, renumit de altfel în ţara lui Goethe, care îşi anunţase decizia de a nu închide propriile magazine duminica, ci de a le ţine deschise, argumentând în acest sens cu ajutorul dorinţei exprese a clientelei destul de numeroase, pe care comerciantul în cauză trebuia să o mulţumească. Ce-i drept, au ripostat contestatarii, nimic nu se compară cu mirosul pâinii proaspete, al prăjiturilor şi al cafelei, care te întâmpină dimineaţa la intrarea într-un astfel de loc, dar totuşi duminica rămâne duminică, adică timp dedicat exclusiv frecventării bisericii, indiferent de confesiune, ca o mărturisire permanentă a faptului că Dumnezeu "s-a odihnit" de tot ce a făcut în şase zile, ultima zi, a şaptea, dedicând-o "repaosului".

Disputa ca atare se naşte pe fondul unei realităţi specifice ţării de care vorbeam, unde duminica nu este deschis nici un market, oricât de super sau hyper ar fi el, singurele locuri unde găseşti anunţul "Open" pe uşă fiind restaurantele, cafenelele sau internet-café-urile, aşadar locurile unde oamenii, obosiţi după o săptămână de muncă serioasă, pot găsi o clipă de relaxare cu prietenii sau familia. Este interesant de observat că locuitorii orăşelului în cauză s-au arătat deranjaţi de programul cofetăriilor şi al patiseriilor de duminică dimineaţa, neavând de comentat absolut nimic, ba chiar încurajând restaurantele deschise duminică după-amiaza sau spre seară. S-a "odihnit" Dumnezeu în ziua a 7-a numai dimineaţa, până la orele 12.00, iar după aceea a mai avut ceva activitate? Sau, odată împlinit scopul venirii la biserică, restul nu mai contează? Dacă resping ideea de muncă duminica, atunci de ce nu aplică acest principiu în toate cazurile? Este o soluţie închiderea brutăriei de dimineaţă şi deschiderea restaurantului seara? Tema în cauză nu este una lipsită de importanţă nici pentru noi. Mă refer la importanţa economică, întrucât magazinele deschise duminica constituie o regulă sau o normalitate în peisajul autohton. Nu ştiu cât de bună sau rea, cât de morală sau imorală. Şi asta pentru că la noi nimeni nu a problematizat cu adevărat situaţia. Să zicem că toate magazinele ar fi închise duminica. Oare în acest caz s-ar călca lumea pe picioare să găsească loc în biserici? Apropo de exemplul din Germania, credeţi că în orăşelul respectiv toate bisericile sunt pline? Lumea nu mai intră la magazin, în acest caz urmând absolut automat îndreptarea ei către biserică? Ba bine că nu. Dacă oamenii nu calcă din proprie iniţiativă pragul bisericii, oare credeţi că o vor face întru câtva constrânşi? Este biserica alternativa plimbatului prin magazine? Pe de altă parte, noi, creştini ortodocşi autentici şi fervenţi - aşa cum ne place să fim definiţi în comparaţie cu alţii -, avem de învăţat multe atunci când vine vorba de repaosul duminical. De ce marile lanţuri de magazine ţin deschis în România duminica până la miezul nopţii, iar în alte ţări nu deschid niciodată în această zi? Nu ţine cont strategia de marketing a acestora şi de profilul societăţii concrete, din care şi credinţa afirmată cu mândrie face parte? Nu îmi fac iluzii în ceea ce priveşte frecventarea sporită a bisericii de credincioşi, atunci când magazinele, prin absurd, ar închide în acea zi. Mi-aş putea închipui însă puţină luciditate în plus. Chiar şi duminica.