Despre hipnotice, hiperglicemie şi medicamentele antialcool

În numărul de astăzi vă vom prezenta câteva sugestii terapeutice şi câteva sfaturi legate de modul în care trebuie abordate insomnia, diabetul şi, în special, alcoolismul cronic, fără a folosi medicamentele până la dependenţă.

V-aţi gândit vreodată că un om sănătos, care a atins 70 de ani de viaţă, a dormit în jur de 23 de ani din aceştia? Nici un alt comportament uman nu exercită efecte reparatorii şi regeneratoare pentru celulele nervoase în măsura celor exercitate de somn. Dacă 25-30% din 24 ore omul le petrece dormind, gândiţi-vă că există vietăţi, cum sunt hârciogul şi liliacul, care dorm aproape 90% din viaţa lor! Somnul nu este invariabil, iar la om durata sa involuează cu vârsta. Astfel, nou-născutul doarme aproape 22 din 24 ore, copilul la două luni doarme 14 ore, la 2 ani 12 ore, tânărul la 20 ani 8-9 ore, iar la vârsta a III-a durata de somn e de 4-6 ore. Cu toate că s-au făcut studii extensive, nu avem la ora actuală explicaţii detaliate referitoare la modul cum se realizează acţiunea sa de restaurare. Se ştie, însă, că există anumite perioade în somn (4-6 la număr) de 3-5 minute în care se produc visele şi în care se înregistrează mişcări rapide ale ochilor. Experienţe făcute la pisici, care au fost lăsate să doarmă, dar trezite de câte ori se înregistrau scurtele perioade menţionate mai sus, au dus la decesul animalelor după aproximativ 48 de ore. Se deduce de aici că nu orice fel de somn este odihnitor, ci doar somnul cu vise. Chiar dacă nu ne aducem aminte de ele la trezire, sunt cu noi noapte de noapte, o explicaţie fiind aceea că în aceste perioade are loc „resetarea“ calculatorului cerebral. Una din caracteristicile omului modern, stresat din multiple direcţii, este şi insomnia. Ea afectează 20-25% dintre persoanele care frecventează cabinetele medicale şi spitalele. Există insomnii ocazionale, având cauze alimentare, consumul de medicamente stimulante sau de băuturi psihoenergizante, lipsa de activitate fizică sau problemele sentimentale. Acestea sunt trecătoare dispărând odată cu cauza care le-a determinat. Există, însă, şi insomnii cronice, care nu au o cauză organică (de exemplu insomnia prostaticilor). Aceşti insomniaci se împart în funcţie de modul de adormire şi de durata somnului. Unii dintre aceştia se plâng că nu pot adormi, dar, dacă reuşesc, aceasta îşi asigură o durată de somn suficientă; alţii se plâng de faptul că se trezesc în mijlocul nopţii sau că se scoală prea devreme. Cunoaşterea acestor tipuri de tulburări de somn este importantă pentru că tratamentul lor se face diferenţiat. Pentru cei care nu pot adormi se administrează somnifere cu acţiune scurtă ca midazolamul, triazolamul sau oxazepamul; pentru celelalte categorii se indică temazepamul, nitrazepamul sau barbituricele (atenţie, acestea din urmă dau un somn lung, dar neodihnitor şi însoţit de somnolenţă diurnă). De menţionat faptul că utilizarea acestor somnifere nu trebuie să depăşească două săptămâni de administrare continuă, pentru că poate apărea riscul unei dependenţe psihice şi fizice la utilizarea lor în doze mari, timp îndelungat. De asemenea, nici oprirea administrării lor nu trebuie făcută brusc (mai ales la cele cu acţiune medie şi scurtă), deoarece se pot produce fenomene neplăcute cum sunt iritabilitate, anxietate, tremor, coşmaruri, transpiraţii. Dincolo de tratamentul cu somnifere, de care uneori se abuzează, insomnia trebuie tratată şi printr-o anumită cultură şi educaţie. Unii autori (de exemplu dr. Arcadie Percek) vorbeau chiar de nevoia de a construi cu răbdare un anumit ritual al somnului adaptat personalităţii fiecărui individ. Este cunoscut faptul că şi copiii îşi construiesc intuitiv acest ritual, aranjându-şi perna, sugându-şi degeţelul sau strângând în braţe o păpuşă sau un animal. Şi la adult e important să se creeze reflexe condiţionate prin respectarea orei de culcare, o lampă de noptieră cu abajur albastru sau galben şi o lectură liniştitoare. Strategii antialcoolice Alcoolismul este una dintre cele mai frecvente boli neuropsihice, cu un enorm impact atât asupra sănătăţii, cât şi socio-economic. Se ştie că alcoolul determină addicţie (dependenţă) şi multiple leziuni în diverse organe. Sunt afectate toate grupurile sociale şi se apreciază că alcoolismul este vinovat de aproximativ 4% din decesele anuale la nivel mondial (comparativ, SIDA determină numai 2,2%). Se apreciază, de asemenea, că aproximativ 6% din produsul intern brut al unei ţări dezvoltate este cheltuit pentru utilizarea obişnuită sau abuzivă a băuturilor alcoolice. Alcoolismul este o boală cronică recidivantă, deoarece, chiar după lungi perioade de abstinenţă de la alcool, riscul recidivei rămâne foarte mare. Din această cauză, în ultimul deceniu strategiile antialcoolice vizează mai ales prevenirea acestor recăderi. În vederea înţelegerii mai profunde a fenomenului de recădere, s-a procedat la studii pe animale de experienţă, învăţate să consume drogul. Pe aceste modele-animale s-au testat substanţe care să reducă dorinţa de consum şi recăderile. Studiile efectuate pe şoareci, şobolani, maimuţe şi ulterior pe oameni au arătat eficacitatea a două substanţe numite acamprosat şi naltrexon. Rezultate promiţătoare pare a avea şi un compus nou, care blochează activitatea unei cunoscute molecule implicate în senzaţia de plăcere, şi anume dopamina. Rezultatele bune obţinute în experimentele pe animale cu acest compus (care nu a primit încă un nume oficial) au determinat trecerea la studii clinice care se află în plină desfăşurare. Concomitent, se desfăşoară studii pentru depistarea genelor implicate în adicţia de alcool, pentru a se identifica posibilităţile de anihilare a genelor care determină dorinţa imperioasă de consum de alcool. Deoarece nu este vorba de o singură genă, ci de mai multe, care acţionează prin mecanisme diferite, a prins contur ideea de a se face o terapie combinată cu substanţele mai sus menţionate. O altă explicaţie pentru care lucrurile evoluează greu în această direcţie este şi slabul interes al industriei farmaceutice de a investi fonduri pentru a dezvolta medicamente în acest domeniu, precum şi atitudinea ezitantă a psihologilor şi psihiatrilor de a apela la medicaţie în aceste cazuri. Adesea se consideră că alcoolismul este o tulburare de comportament, de care este responsabil numai individul care consumă, nu şi societatea. Pentru înlăturarea acestei stări de lucruri, se consideră necesară o mai eficientă diseminare a informaţiei, în vederea înţelegerii utilităţii unui tratament medicamentos, fapt care ar avea drept consecinţă şi motivarea industriei farmaceutice pentru dezvoltarea de medicamente eficiente pentru prevenirea recidivelor la alcoolici. ▲ Diabeticii sunt obligaţi să-şi măsoare frecvent nivelul glicemiei Este o realitate faptul că diabetul zaharat este aproape epidemic în lumea de azi. Mai mult de 171 de milioane de persoane din întreaga populaţie a globului suferă de această afecţiune. În Statele Unite unde statisticile sunt mai riguroase se estimează că 7% dintre americani au diabet, în fiecare an fiind diagnosticaţi cu această boală mai mult de 1,5 milioane de persoane. Conform statisticilor americane, diabetul constituie a şasea cauză de deces. Suferinzii de diabet trebuie să monitorizeze cu atenţie nivelurile înalte de glucoză din sângele lor, deoarece, în timp, acest zahăr sanguin crescut poate fi periculos pentru multe ţesuturi din organism. Evoluând asimptomatic ani de zile, diabetul se poate manifesta direct prin complicaţiile sale, cele mai obişnuite fiind: - hipertensiune, infarct miocardic, accident vascular cerebral. Aceste complicaţii se întâlnesc de 2-4 ori mai frecvent la adulţii cu diabet. Peste 70% dintre aceste persoane au o tendinţă de creştere a presiunii arteriale. Acest risc semnificativ poate fi redus controlând colesterolul şi tensiunea arterială, renunţând la fumat şi luând în mod cronic mici cantităţi de aspirină; - orbirea. Diabetul este una dintre cele mai importante cauze de orbire, deoarece, în această afecţiune sunt lezate vasele sanguine foarte delicate din retină. În fiecare an numărul cazurilor de orbire la diabetici este de zeci de mii. Această complicaţie poate fi prevenită prin controlul glicemiei, al tensiunii arteriale şi prin examene oftalmologice care pot alerta pacientul; - insuficienţa renală. 44% din toate cazurile de insuficienţă renală revin diabeticilor; - afectarea sistemului nervos. Între 60 şi 70% dintre persoanele cu diabet prezintă leziuni nervoase de diferite grade. Acestea se traduc prin senzaţii neplăcute la nivelul membrelor (amorţeli, furnicături, durere sau lipsa sensibilităţii), toate cunoscute sub denumirea de neuropatie diabetică. Din cauza lipsei de sensibilitate la nivelul piciorului, diabeticii nu pot întotdeauna sesiza micile leziuni sau inflamaţiile de la acest nivel, ceea ce creşte riscul infecţiilor severe şi poate conduce chiar la amputarea membrelor. Alte complicaţii ale diabetului ar putea fi date de problemele dentare, sensibilitatea la virusul gripal sau de dezechilibre biochimice severe, cum ar fi cetoacidoza, care poate pune în pericol viaţa. În concluzie, diabeticii trebuie să înveţe o lecţie simplă: cu cât îşi vor controla mai atent glicemia, colesterolul şi tensiunea arterială, cu atât vor creşte şansele unei vieţi normale, fără complicaţii.