Despre virtutea care te pune pe drumul drept

Un articol de: Augustin Păunoiu - 12 Noiembrie 2016

Discernământul este virtutea esențială în viața creștinului, fie el mirean sau monah, și reprezintă condiția de bază a judecării corecte în orice problemă. Cunoașterea și înțelegerea fără greșeală a voii lui Dumnezeu, precum și a slăbiciunii și neputinței omenești fac ca darul discernământului sau al dreptei socoteli să fie neprețuit în urcușul duhovnicesc. Pilda de astăzi tocmai despre aceasta ne vorbește, despre discern­ământ și tact duhovnicesc. Un călugăr athonit pe nume Andrei avea ca povățuitor un stareț vestit pentru înălțimea sa duhovnicească, pe vestitul Kodratos, conducătorul obștii Mănăstirii Karakalou.

Tânăr fiind, Andrei a întâmpinat odată o mare ispită. Atât de mare, încât a fost nevoit să plece din mănăstire și să se retragă la o chilie aflată lângă lavra îndrumătorului spiritual, părintele Kodratos. Alergând la duhovnicul său pentru spovedanie, fratele Andrei și-a deschis inima și a mărturisit toate câte i se întâmplase. Bătrânul l-a ascultat cu răbdare, iar la urma mărturisirii novicelui a spus: „Ai făcut bine, Andrei! Ai dreptate! Dar te rog să vii iarăși peste o săptămână, ca să mai vorbim”.

Fratele a mulțumit duhovnicului și a plecat. Însă purtarea lui ascundea ceva și Andrei era curios să afle de ce mai voia bătrânul să discute cu el o săptămână mai târziu.

Așa că, la sorocul stabilit, l-a vizitat din nou pe duhovnic și după ce a discutat mai multe, părintele Kodratos i-a zis ucenicului său pe un ton vesel: „Vei face ascultare în ceea ce am să-ți spun?” „Da, orice-mi veți spune, voi face!”, a spus discipolul.

„Atunci ascultă deci! Îți voi pune desaga pe catâr și te vei întoarce la mănăstirea ta! Mergi cu bine!” „Părinte, i-a spus cu uimire Andrei, data trecută mi-ați dat dreptate! Acum totuși...”
„Da! Dar atunci erai supărat. Iar dacă-ți spuneam ce ți-am spus acum, nu se vindeca rana, nici ispita nu pleca.”

Andrei a rămas minunat de iscusința cu care duhovnicul a procedat în cazul său. Era fericit că Dumnezeu îi hărăzise un părinte atât de îmbunătățit.

(Adaptare după o pildă din vol. Harisma discernământului în călăuzirea duhovnicească ortodoxă, Konstantinos Karakolis, Egumenița, 2012)