Dicționar canonico-juridic: Autonomia (în Biserică)
În cadrul Bisericii Ortodoxe Universale, fiecare eparhie este deținătoarea unei anumite autonomii în raport cu celelalte, chiar dacă, în mod evident, aplică aceleași Sfinte Canoane, Statut și regulamente. Autonomia eparhială derivă din autoritatea episcopului de a conduce eparhia care i-a fost încredințată, întrucât chiriarhul este cel care face aplicarea reglementărilor bisericești în eparhie, în consultare cu organismele eparhiale (Adunarea eparhială, Consiliul eparhial, Permanența Consiliului eparhial).
Nici un alt episcop, indiferent de demnitatea deținută (Mitropolit, Patriarh) nu poate lua decizii într-o altă eparhie decât cea încredințată de Sfântul Sinod spre păstorire. Autonomia eparhială a fost pentru prima dată enunțată de canoanele apostolice 35: Episcopul să nu îndrăznească să facă hirotonii în afara eparhiei sale, în cetăţile şi în satele care nu-i sunt supuse lui și 38: Episcopul să poarte grija tuturor bunurilor bisericeşti şi să le administreze pe ele ca şi când Dumnezeu i-ar sta de veghe și este temeiul multora dintre canoanele administrative enunțate de sinoade ecumenice sau locale.
Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române afirmă explicit, în articolul 40 alineatul 3: Fiecare din unitățile componente ale Bisericii, în conformitate cu dispozițiile prezentului statut, are dreptul de a se conduce și de a se administra autonom față de altă parte componentă de același rang și de a participa, prin reprezentanții săi aleși, clerici și mireni - în cazul parohiilor și eparhiilor, la lucrările unităților componente superioare.
Se recunoaște prin această prevedere nu doar că eparhiile sunt autonome față de alte eparhii, în cadrul comuniunii sinodale, ci și că parohiile sau mănăstirile sunt autonome față de alte parohii sau mănăstiri, luând decizii prin organismele statutare parohiale (Adunarea parohială, Consiliul parohial, Comitetul parohial) sau mănăstirești (Soborul mănăstiresc, Consiliul duhovnicesc, Consiliul economic, Consiliul de disciplină) în subordonare ierarhică față de chiriarh.
Dreptul de devoluțiune al Mitropolitului în eparhiile sufragane și al Patriarhului în mitropolii, pentru restabilirea ordinii canonice și administrative, enunțat de canonul 11 al Sinodului VII, este cea mai importantă excepție de la principiul autonomiei eparhiale, însă operează doar în mod excepțional și temporar, până la întrunirea unui Sinod care să soluționeze chestiunea.
Prin modul în care este enunțat în art. 26 alineatul 38 din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, dreptul Patriarhului României de a întemeia stavropighii patriarhale nu constituie în sine o excepție de la autonomia eparhială, căci se exercită doar cu acordul chiriarhului eparhiei unde se va înființa stavropighia și cu aprobarea Sfântului Sinod.
O formă superioară de autonomie bisericească este reprezentată de existența Bisericilor autonome. Bisericile autonome sunt Biserici locale care au dobândit independență administrativă față de Biserica-mamă, au Sinod propriu, dar nu sunt (încă) autocefale. Ele funcționează în baza unor reglementări interne cu un oarecare grad de specificitate, denumite Statute sau Regulamente. Autonomia nu se poate declara de la sine putere, ci se acordă de către Biserica-mamă autocefală și nu este necesar să fie recunoscută și de alte Biserici Ortodoxe, întrucât este un act intern în cadrul unei Biserici autocefale. Tomosul de autonomie emis de Biserica autocefală mamă cuprinde și limitele autonomiei.
Spre exemplu, potrivit Actului Patriarhal și Sinodal din 19 decembrie 1992, Mitropolia Basarabiei are autonomie în ceea ce privește utilizarea calendarului iulian (neîndreptat) și are dreptul de a-și redacta un Statut propriu, care trebuie aprobat de Sfântul Sinod, însă în celelalte privințe are aceeași autonomie ca și oricare dintre mitropoliile din Patriarhia Română.
Sinodul Panortodox din Creta (2016) a adoptat un document intitulat Autonomia și modul ei de proclamare, care detaliază cele menționate mai sus în ceea ce privește declararea și limitele autonomiei.
(Material realizat de Cancelaria Sfântului Sinod)