Dicţionar de teologie: Acatist: imn de mulţumire

În vorbirea populară, prin acatist se înţelege şi pomelnicul pe care îl dă credinciosul spre pomenire preotului la biserică. În sensul de rugăciune, imnografia ortodoxă cunoaşte acatiste închinate Sfintei Treimi, Sfintei Cruci şi unora dintre sfinţi. Un acatist de largă circulaţie este cel închinat Maicii Domnului "apărătoare Doamnă" a Constantinopolului, capodoperă a imnografiei bizantine. Acatistul acesta are forma unui poem compus din 24 de icoase şi condace, fiecare icos fiind urmat de o litanie alcătuită din 12 stihuri (după descrierea din Apocalipsă, cap. 12) care se încheie cu invocaţia "Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!". Acatistul dă o expresie cultică învăţăturii despre Maria, maică a Unuia din Sfânta Treime, sau "Născătoare de Dumnezeu" Theotokos, promulgată la Efes, precum şi a altor aspecte principale ale hristologiei şi mariologiei din secolele al V-lea - al VI-lea.