Dicţionar liturgic

- Litie ( - liti, i = rugăciune, procesiune): slujbă religioasă ortodoxă, care se săvârşeşte în Biserică, în cadrul slujbei de seară (Vecernie sau Priveghere). De la litie derivă litanie, adică rugăciune lungă, repetată, stăruitoare şi plângătoare, în care se invocă Mântuitorul, Maica Domnului şi toţi sfinţii. Slujba Litiei se săvârşeşte în naos, spre deosebire de trecut, când prima parte a acestei slujbe se săvârşea în pronaos, unde şedeau penitenţii, simbolizând starea omului alungat din rai, iar revenirea credincioşilor şi preoţilor în naos, pentru a doua parte a slujbei, simboliza redeschiderea porţilor raiului şi a milostivirii lui Dumnezeu faţă de om. Artosele care se binecuvintează, numite şi litii, simbolizează cele cinci pâini cu care, în chip minunat, Mântuitorul a săturat mulţimile în pustie. Simbolismul acesta îl reliefează şi textul rugăciunii de binecuvântare: „Doamne... care ai binecuvântat...“. Preotul care binecuvintează cu artosul şi îl împarte, închipuie pe Iisus Care a făcut minunea înmulţirii pâinilor, după cum istorisesc cei patru Evanghelişti (Mt. 14, 15-21 ş.a.). Vinul, untdelemnul şi grâul care se aduc de credincioşi la slujba Litiei şi se binecuvintează împreună cu pâinile (artosele) simbolizează ofranda pe care credincioşii o aduc lui Dumnezeu din roadele pământului, pentru ca Dumnezeu să înmulţească pe pământ aceste roade necesare existenţei omului. Untdelemnul mai simbolizează şi minunea Sf. Prooroc Ilie, în casa văduvei din Sarepta Sidonului. (pr. asist. dr. Ioan Valentin ISTRATI)