Dicţionar liturgic

Iconomie (oikonomia â legea casei, purtarea de grijă a casei): termen teologic şi liturgic care desemnează planul divin de mântuire a omului, lucrarea providenţei lui Dumnezeu faţă de oameni, căci El „voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină“ (I Timotei 2, 4), prin Iisus Hristos, în afară de care omul nu se poate mântui. Planul mântuirii (Iconomia divină) este pregătit în Vechiul Testament şi realizat în Noul Testament, prin jertfa Mântuitorului pe Cruce şi prin Învierea din morţi.

Iconomie este şi purtarea de grijă sau supravegherea în Biserică. Astfel, iconomul este cel care poartă de grijă într-o mănăstire bunului mers al celor materiale, de aprovizionare etc. De asemenea, unul dintre rangurile bisericeşti acordate preoţilor este acela de iconom, adică de bun chivernisitor al Bisericii. Din acest termen a izvorât termenul modern de economie.